Acarieni frecvent întâlniţi în culturile agricole

Two females with an egg of the green form of the spider mite Tetranychus urticae. Scale : mite body length ~0.5 mm Technical settings : - focus stack of 11 images - microscope objective (Nikon achromatic 10x 160/0.25) on bellow (70 mm extention)

Acarienii dăunători pentru plante iernează sub formă de ouă sau de adulţi, în funcţie de specie. Primele atacuri pot surveni încă din primăvară, însă pagube însemnate produc în mod frecvent vara, când temperaturile sunt ridicate, iar ciclurile de multiplicare sunt scurte.

Pot exista 7-8 generaţii pe an. Ca urmare a atacului, frunzele nu mai cresc, capătă culoare gri-albicioasă, se usucă şi cad. Pe faţa inferioară păianjenii formează o pânză fină sub care se dezvoltă coloniile. Acarienii dăunători sunt extrem de mici şi greu de detectat cu ochiul liber, atunci când sunt puţini, iar simptomele pe plante încă nu sunt vizibile. De aceea intervenţiile cu tratamente se fac de multe ori târziu, când infestarea este puternică, fapt pentru care eficacitatea unui singur tratament nu este satisfăcătoare. Speciile cel mai frecvent întâlnite sunt:

  • Păianjenul roşu comun (Tetranychus urticae), Păianjenul lat (Polyphagotarsonemus latus) și Păianjenul roşu al pomilor (Panonychus ulmi).

Menţinerea sub control a acestor dăunători solicită măsuri complexe care să ţină cont de protejarea prădătorilor naturali, deosebit de importanţi în menţinerea echilibrului ecologic. Atunci când intervenţiile chimice devin iminente este necesar să se utilizeze acaricide cu impact minim asupra faunei utile şi cu o perioadă cât mai lungă de acţiune, pentru a evita stropirile dese.

Un lucru important care trebuie avut în vedere este intervalul de pauză de la aplicare şi până la recoltare. Deoarece în multe situaţii la legumele netratate la timp pagubele vizibile apar chiar în perioada de consum a fructelor, este necesar să se cunoască intervalul de timp solicitat de la ultima stropire şi până la consum, specific fiecărui produs acaricid.