Aspecte tehnologice ale speciei Lonicera fructifera

Lonicera fructifera poate fi cultivată pe solu­rile cu textură uşoară, bogate în humus şi cu pH între 3,9-7,7 (optim 5,5-6,5). Lonicera este utilizată fie ca plantă ornamentală, în grădini particulare, sau în sistem intensiv într-o plantaţie comercială. Durata de exploatare este de 30-40 de ani. Pentru o bună polenizare, în cadrul unei plantaţii trebuie să existe minim 2 soiuri. Distanţele de plantare sunt de 3 m între rândurile de plante și de 1,5 m între plantele situate pe rând.

Într-o plantaţie de Lonicera lucrările nu diferă foarte mult de cele care se aplică celorlalte specii de arbuşti fructiferi. Solul trebuie să se menţină curat de buruieni de-a lungul rândului prin praşile şi mulcire, iar între rânduri se menţine înierbat cu un amestec de ier­buri perene care se cosesc de 3-4 ori pe timpul vegetaţiei. Anual se aplică înainte de pornirea în vegetaţie îngrăşăminte com­plexe, 60-100 g/plantă sau must de gunoi de grajd diluat (1l fertilizant la 10 l apă), aplicat împrejurul plantei, câte 300 ml. La un interval de 3 ani se administrează, gu­noi de grajd fermentat, câte 20 kg /plantă, urmat de încorporarea în sol cu sapa.

Până la vârsta de 6-8 ani nu se fac tăieri. Planta creşte liber, sub formă de tufă, cu 5-6 tulpini principale pe care sunt inserate tulpini de semischelet, ramuri fructifere şi creşteri de 1 an. După 10-14 ani tufa are o înălţime de 1,5-2,2 m şi o grosime de 1,4-1,8 m, în funcţie de genotip. Începând din anul 8 după plantare, ramurile de rod se răresc, iar tulpinile multianuale crescute în centrul tufei se elimină, dacă numărul lor este mai mare de 6. În felul acesta lumina pătrunde uşor în toate zonele din tufă, conducând la o diferenţiere mai bună a rodului.

Intrarea pe rod este lentă. În primii 3-4 ani se obţin câte 300-500 g fructe, iar din anul 7-10 se pot recolta 2-5 kg pe tufă. Fructele se recoltează manual, pe măsură ce se coc. La maturitatea deplină au interio­rul roşu-purpuriu.