Boli vasculare la speciile de legume

Fusariosa şi verticilioza sunt boli produse de patogeni care persistă în sol şi care au ca semn caracteristic de recunoaştere pierderea turgescenţei frunzelor, îngălbenirea şi ofilirea ireversibilă a plantelor.

În situația în care ofilirea nu se dato­rează unui stres hidric, se verifică umiditatea solului; dacă este aprovizionat cu apă şi simptomul persistă, atunci diagnos­ticul unei ofiliri patologice se poate pune secţionând tulpina sau lăstarul, la nivelul zonei ofilite. Dacă se observă brunificarea vaselor con­ducătoare este vorba despre o manifestare a patogenilor.

Cei mai cunoscuți patogeni respon­sabili de ofiliri vasculare aparţin genu­rilor Fusarium (Fusarium oxysporum, cu diferite forme specializate, în funcţie de planta gazdă) şi Verticillium (V. dahliae), bolile numindu-se fuzarioze şi verticilioze. Simptomul de ofilire este comun şi o diagnoză precisă se face numai printr-un examen de laborator. Patogenii supravieţuiesc mulţi ani în sol, pe resturi vegetale infectate, în buruieni, care nu exprimă simptomele. Structurile de rezistenţă din sol sunt sti­mulate de descompunerea resturilor vegetale. Infec­ţia are loc prin perişorii absorbanţi ai rădă­cinilor, direct sau prin răni. Apoi, sunt afectate vasele conducătoare ale plantei şi este blocată absorbţia apei şi a elementelor nutritive.

Infecţiile, în cazul fusariozei, pot avea loc oricând, dar primele simptome apar în timpul înfloririi. Semnul care ar trebui să atragă atenţia este îngălbenirea frunzelor bazale, vizibilă pe o parte a plantei, pe un lăstar sau la frunzele dispuse de aceeaşi parte a unui lăstar, urmată de o uşoară ofilire. Îngălbenirea şi ofilirea sunt, apoi, progresive şi, uneori, evoluţia bolii este foarte rapidă (ofilire totală în câteva zile), în timp ce soiurile sensibile mor repede în urma atacului, cele rezistente sau tolerante pot ajunge până spre sfârşitul perioadei de vegetaţie. Plantele atacate fructifică slab, cu fructe mici, ajunse la maturitate înainte de vreme, cu un colorit roşu aprins şi inelul de vase brunificat. În plus, fructele sunt mai uşor afectate de razele solare (arsuri caracteristice, foarte frecvente la ardei şi tomate) ca urmare a pierderii frunzelor. Factori favorabili apariției și evoluției bolii sunt vremea căldu­roasă (temperatura solului şi aerului de 25°- 32°C), umiditatea ridicată a solului, solul acid (la pH de 7,2 frecvenţa atacului se reduce) și dezechilibrul dintre azot, fosfor şi potasiu.

Simptomele la verticilioză sunt subtile şi pot fi uşor confundate cu insuficienţa umidităţii. Este o boală cu evoluţie lentă. Deşi infecţia are loc ime­diat după plantare, primele simptome se observă abia după înflorit sau, chiar mai târziu, în plină fructificare. Primul semn, ca şi în cazul fuzariozei, îngălbenirea frunzelor bazale, răsucirea către faţa superioară şi ofilirea. Frunzele pot prezenta pete gălbui, apoi necrotice, în forma literei V (cu deschiderea la vârful frunzei). Frunzele pot să cadă prematur, rămâ­nând numai câteva în vârf. Plantele se ofi­lesc şi pot pieri sau rămân pitice şi fructi­fică slab; fructele au dimensiuni reduse, un conţinut scăzut de substanţă uscată şi vita­mine și o consistenţă slabă. Factorii favorabili bolii sunt perioadele mai reci, un sol mai rece şi umed (15°C – 23°C), udarea abundentă şi continuă, după plantare, prezenţa leziunilor la nivelul rădăcinilor (generate la repicat sau plantat, produse de nematozi sau insecte din sol).

Dintre măsurile agrotehnice de prevenire si combatere a ofilirilor vasculare amintim: utilizarea de seminţe certificate, cultivarea de soiuri și varietăţi rezis­tente, dezinfecţia serelor, containerelor, instrumentelor, transplantarea în sol fertil, bine drenat, îndepărtarea şi dis­trugerea plantelor infectate la sfârşitul sezonului, combaterea buruienilor gazdă (Cirsium, Taraxacum, Abutilon, Solanum, Chenopodium, Amaranthus), combaterea dăunătorilor de sol și nu în ultimul rând fertilizarea cu îngrăşăminte verzi.