Bolile de depozit la specia măr!

Infestarea cu boli care se manifestă mai ales după recoltare, are loc încă din timpul verii, după înflorit. De aceea, tratamentele pentru combaterea lor trebuie să înceapă cu minim o lună înaintea recoltării. La mai puţin de 6 tratamente, cheltuielile aproape că nu se mai justifică, spun specialiştii în combatere. De pildă la măr, substanţele care se folosesc împotriva rapănului pot asigura protecţie şi împotriva altor boli de depozit.

Infecţia se poate produce prin lenticele (infecţii latente), prin vătămări mecanice, prin codiţe sau din interiorul fructelor. Dintre cele mai dăunătoare boli enumerăm: putregaiul cenuşiu, monilioza, penicillium, putregaiul lenticelar (produs de Gleosporium) etc. Cu 6 săptămâni sau mai mult înain­te de recoltare se poate produce infecţia cu Gleosporium, prezentă în livadă în stare latentă. Ea se manifestă numai în depozit. La fel se produc şi infecţiile cu rapăn sau monilioză. Putregaiurile (Penicillium, Botritys) pot produce infecţii cu circa 4 săptămâni înainte de momentul recoltării. Infecţiile secundare, în depozit, se fac, fie prin intermediul apei de spălare, manipulare etc, fie prin aerul ventilat.

Putregaiul brun sau monilioza se manifestă prin apariţia unor pete bru­ne, rotunde pe locul unei înţepături sau lovituri a fructului. Petele evoluează în timp, cuprinzând pieliţa şi pulpa fructului în pro­funzime. La suprafaţa fructelor bolnave apar perniţe pulverulente dispuse concentric de culoare alb-cenuşiu. În depozitele frigorifice cu temperaturi scăzute apare şi putregaiul negru, caracteri­zat prin înnegrirea fructelor, luciu specific şi absenţa perniţelor pulverulente (fructificaţiile ciupercii).

Putregaiul lenticelar se prezintă sub formă de pete cu contur circular de cca 3 cm diametru de culoare ma­ronie. În dreptul petelor, pieliţa fructelor se ondulează, pulpa putrezeşte în adâncime, iar la suprafaţa acestora apar pustule de culoare negricioasă. În condiţii de atmosferă foarte umedă, pe fructele bolnave apare o masă mucilaginoasă de culoare roz. Pulpa fructelor atacate capătă o coloraţie brun-gri şi gustul acestora este pregnant amar.

Penicillium cauzează apariţia unui putregai de culoare bej sau brun deschis cu aspect translucid şi umed. La suprafaţa fructelor apar fructificaţiile ciupercii albicioase la început, apoi verzi-albăstrui sau cenuşii-albăstrui care conţin o mare masă de spori.