Cum se manifestă vărsatul prunelor

Virusul produce simptome tipice numai pe unele soiuri, pe altele infecţia rămâne latentă. Simpotmele apar pe frunze şi pe fructe. Pe frunzele tinere apar pete inelare sau sinuoase, verde – deschis, cu margini difuze, rareori distincte. Petele inelare prezintă o insulă de colorit normal în interior; decolorarea nu este totdeauna evidentă, iar simptomul se poate observa numai prin transparenţă. Petele sunt evidente în toată perioada de vegetaţie. La unele soiuri frunza se gofrează, se ondulează, iar la altele apare o rarefiere a nervurilor şi deformare accentuată.

Boala se manifestă pe anumite ramuri, la început, apoi, se generalizează; viteza de migrare a virusului diferă în funcţie de vârsta pomilor; la cei mai bătrâni răspândirea este mai lentă. Pe fructe, simptomele apar când au dimensiunile unei alune, sub formă de pete inelare sau linii sinuoase, cu un colorit verde – deschis, crud. Este afectată şi pulpa, care devine mai deasă şi colorată. În dreptul petelor de pe fructe apar depresiuni, zone în care coloraţia specifică maturării apare mai devreme. Fructele atacate sunt mai mici, deformate, acumulează puţine zaharuri, au gust fad şi cad înainte de vreme.

Vărsatul prunelor se transmite uşor prin butăşire, altoire cu ajutorul unor fitile şi prin polen. Pe cale naturală se transmite prin afide: Myzus persicae, Phorodon humuli, Brachycaudus helychrisi etc., prin unele specii de eriofide (Aculus fockeui), prin paianjenul comun Tetranychus urticae şi prin cicada Empoasca flavescens.

Ca plante indicatoare se utilizează soiurile: Renclod verde, De Bistriţa, Iskra; dintre plantele erbacee se folosesc ca indicatori: Chenopodium foetidum, Nicotiana clevelandii, Licium halimifolium, Cucurbita maxima, Chenopodium quinea.