Darurile naturii: Salcâmul, Mesteacănul şi Cornul

Arborii reprezintă un dar al naturii, fară de care viață noastră, a oamenilor, ar fi probabil imposibilă. Menținerea suprafețelor împădurite prin valorificarea rațională și plantarea continuă de arbori noi ar trebui considerate priorități strategice, deoarece sănătatea noastră și în primul rând a generațiilor viitoare depinde în mod decisiv de conservarea pădurilor. Din păcate, atât în Romania, cât și în alte state europene, legislația nu este suficient de protectoare cu pădurile și, în plus, autoritățile închid deseori ochii în fața tăierilor ilegale.

Salcâmul Originar din America de Nord, s-a răspândit și în Asia, Europa și sudul Africii. Este un arbore foarte rezistent, nepretențios. Salcâmul ne poate îmbogăți viața prin parfumul deosebit al florilor sale care înfloresc în mai. Florile de salcâm pot fi folosite la clătite, sirop sau chiar pentru dulceață. Maceratul din flori de salcâm acționează ca pansament gastric. Infuzia se folosește împotriva stresului și a depresiei. Lemnul de salcâm , în special duramenul sau cel de culoare galbenăputrezește foarte greu și este foarte tare.  Lemnul se folosește pentru: stâlpi de rezistență, putând fi introdus direct în pământ cu un tratament minimal contra putrezirii, la cozi de unelte sau parchet.

Mesteacănul întâlnit în zonele de deal și de munte, la câmpie este prezent mai mult în parcuri. Seva de mesteacăn are proprietăți tonice, antioxidante și gust plăcut. În Finlanda, Rusia și în nordul Chinei este comercializata că și băutură răcoritoare. Se poate recolta la finele lui martie și începutul lui aprilie, doar din mestecenii groși. Seva nu trebuie să intre în contact cu obiecte metalice. Orificiile de recoltare, care nu vor depăși 1 cm în diametru trebuie astupate cu dopuri etanșe ceruite ori, și mai bine, unse cu rășina de brad. Frunzele de mesteacăn sunt folosite pentru ceai diuretic, eficient în caz de pietre la rinichi, colesterol mărit, gută. Coaja de mesteacăn are proprietăți antiseptice, antimicrobiene, fiind utilizată în industria farmaceutica. Tot coaja de mesteacăn mai poate fi folosită la aprinderea focului (se aprinde chiar și umedă) dar și la realizarea unor obiecte de decor. Lemnul de mesteacăn este utilizat la tobe, ambarcațiuni mici și ușoare, mânere de cuțit, etc.

Cornul este un arbust a cărui denumire vine de la duritatea deosebită a lemnului. Fructele sale, bune de recoltat la finele lui septembrie și începutul lui octombrie se folosesc la obținerea de gem și cornată. De asemenea, coarnele uscate se consumă ca atare fiind comercializate în unele supermarket-uri și plafare. Coarnele sunt bogate în antioxidanți și protejează inima. Din lemnul de corn se fac cozi pentru unelte agricole, bastoane, ciomege ciobănești iar în trecut, lemnul era folosit pentru arme. Extractul din muguri de sanger (cornus sanguinea – subspecie a cornului) este renumit pentru capacitatea sa de prevenire a infarctului miocardic. Decoctul din frunze de corn acționează ca detoxifiant. În plus, se spune că folosit la comprese ajuta în caz de miopie. Cornul crește foarte încet. Inelele sale de creștere sunt atât de subțiri, încât cu greu pot fi observate (această creștere lentă, dând inele foarte fine, reprezintă unul din factorii care explică densitatea și elasticitatea deosebite ale lemnului de corn).