Elemente tehnologice într-o livadă superintensivă

Livada superintensivă intră pe rod rapid, în maxim 3 ani de la momentul plantării, culoarea fructelor este mai intensă, producţia este mai mare, iar fructele au un conţinut echilibrat în substanţe nutritive. Dar durata de exploatare este mai mică şi recuperarea investiţiei se face repede.

La înfiinţare este esenţial să se facă analiza agrochimică a terenului, pentru a vedea situaţia aprovizionării cu substanţe minerale şi dacă solul este neutru sau nu. Fertilizarea de bază se face cu gunoi de grajd, chiar şi o doză de 60 t/ha, acolo unde solul este sărac. Densitatea într-o livadă superintensivă depăşeşte 2.000 pomi/ha, comparativ cu o plantaţie intensivă, unde numărul de pomi este de cca. 1.250. În funcţie de specie, densitatea este mai mare la seminţoase şi mai mică la drupacee.

Pentru o plantaţie superintensivă se va utiliza un portaltoi de vigoare slabă, în cazul mărului – M9. La plantaţiile intensive şi clasice se utilizează portaltoi de vigoare medie sau mare.

O măsură tehnologică importantă este dirijarea ramurilor din coroană în sensul direcţiei rândului pentru a forma gardul fructifer, recomandat în livezile superintensive, atât la seminţoase, cât şi la sâmburoase. Susţinerea lui se poate face cu maxim trei etaje de sârme. Se proiectează şi se realizează din primul an și sistemul de susținere pentru plasa antigrindină. Grosimea gardului fructifer este cuprinsă între 50 şi cel mult 75 cm stânga – dreapta, iar înălţimea acestuia nu va depăşi 2,5 m. Practic, întreţinerea livezii se face din picioare, neavând nevoie de scară pentru a realiza lucrările tehnologice (tăierile, stropitul, recoltatul).

Distanţa dintre două rânduri succesive de pomi va fi de 3,5 – 4 m. Unghiul de inserţie a ramurilor pe ax este de 45-90O, această valoare conducând la un echilibru între creştere şi rodire. Acest echilibru se asigură în mare măsură prin tăieri. De obicei se poate tăia deasupra unei ramuri care creşte orizontal. Tăierea modifică poziţia mugurelui pe ramură şi a ramurii în coroană. Ca regulă generală, se taie deasupra unui mugure vegetativ. Din mugurii de rod, la pomacee, se formează unu sau doi lăstari plus inflorescenţa şi astfel poate să rămână mugure terminal, dacă nu există o altă soluţie. Din mugurii de rod, la drupacee, se formează o rozetă de frunze plus inflorescenţa, de aceea nu poate rămâne mugure terminal.

Rărirea fructelor este obligatorie, şi de asemenea, măsura tehnologică echilibrează creşterea cu rodirea, prevenind alternanţa de rodire. Rărirea se execută manual şi/sau chimic în acelaşi timp cu alte lucrări în verde.

Lucrările solului se realizează anual. Pe rândul de pomi se utilizează plugul sau discul cu palpator, iar între rânduri se recomandă o maşină universală de tocat resturi vegetale. La 2 ani sau la 3 ani trebuie afânat solul cu scormonitorul, la 1,5 m faţă de rândul de pomi. Prin întreţinerea solului se evită o tasare accentuată, se grăbeşte transformarea materiei organice în humus şi se stimulează apariţia unor rădăcini active noi. Fertilizarea se realizează preponderent în perioada de vegetaţie, prin aplicarea a 3-4 tratamente cu îngrăşăminte foliare complexe. Culoarea verde închis a frunzei indică o concentraţie optimă de magneziu care conduce la un randament fotosintetic mare.