Fertilizarea mărului

O importanţă deosebită în procesul de fertilizare a culturii de măr o are momentul optim de aplicare a fiecărui element nutritiv în parte. Pentru o tonă de fructe, mărul consumă (în kg substanță activă) 2,5 – 3 kg azot, 0,65 – 0,70 kg fosfor, 3 – 3,3 kg potasiu, 0,25 calciu kg și multe microelemente. Se înmulţesc cantităţile de mai sus cu producţia de mere estimată, apropiată de potențialul genetic al varietății cultivate (30-40 t/ha) şi astfel se realizează o fertilizare echilibrată şi eficientă.

În ceea ce privește azotul, prima aplicare se face toamna, după recoltare şi înainte de căderea frunzelor. A doua aplicare se face în primăvara anului următor, astfel: dacă sunt flori puţine, se aplică cu două săptămâni înainte de înflorit, iar dacă sunt flori multe, se aplică cu 10-14 zile după căderea petalelor. Aplicarea azotului în toamnă se poate face concomitent cu administrarea fosforului şi potasiului, cu încorporarea îngrăşămintelor în sol.

În funcţie de starea plantaţiei, de vârsta ei şi de starea generală a pomilor, fiecare fermier alege varianta optimă de administrare. Aplicarea corectă a fertilizanţilor, înseamnă ca ele să fie administrate la o anumită distanţă de trunchiul pomului, respectând proiecţia coroanei pomului pe sol.

Totodată, este bine să aplicăm și gunoi de grajd în plantațiile de măr, dar cu anumite reguli specifice. Doza recomandată este de 30 t/ha, iar încorporarea îngrăşământului în sol este obligatorie. Fertilizarea cu gunoi de grajd se realizează o dată la 3 ani, iar în anul aplicării, nu se mai administrează îngrăşăminte chimice cu azot, numai cele pe bază de fosfor şi potasiu.