Fertilizarea raţională a nucului

Nucul are importanţă economică şi socială deosebită atât prin valoarea alimentară a fructelor sale cât şi prin calitatea superioară a lemnului şi a celorlalte organe ale pomului (frunze, scoarţă, lăstari), utilizate în industria chimică, farmaceutică, ca specie decorativă sau eco-ameliorativă.

Ca fertilizarea să fie eficientă trebuie să se ţină cont de particularităţile sistemului radicular. Datorită sistemului radicular foarte dezvoltat, cantitatea de substanţe minerale extrase din sol este foarte mare, cantitate care trebuie să susţină atât creşterea şi dezvoltarea pomilor cât şi recolta.

Cercetările au evidenţiat că la fiecare recoltă se îndepartează din sol o mare cantitate de azot, fosfor şi potasiu, sărăcind în timp solul, raportul aproximativ între macroelementele principale – N, P, K – extrase prin recoltă fiind de 6:1:1,5. Aşadar, elementul predominant în fertilizarea nucului trebuie să fie azotul.

Pentru determinarea stării de nutriţie a pomilor se utilizează diagnoza foliară, evidenţiind eventualele deficienţe minerale (carenţe) sau toxicitatea.

Carenţa de azot apare primăvara şi se manifestă prin frunze clorozate, subţiri, lăstari scurţi şi subţiri, cu foliaj atipic care îmbătrâneşte prematur şi se scutură de timpuriu.

Carenţa în potasiu apare la începutul şi mijlocul verii şi se manifestă pe frunze prin decolorarea acestora, iar marginile se ondulează şi se rasfrâng în sus. Afectate sunt în special frunzele din zona mijlocie a lăstarilor.

Carenţa în zinc apare în special pe solurile nisipoase sau fertilizate excesiv cu gunoi de grajd. Pomii rămân mici, cu aspect de tufă, dezmuguresc cu întârziere, formând frunze mici, clorozate, cu margini ondulate. Carenţa în zinc determină o sensibilizare la bolile specifice nucului. Simptomele pot apărea individualizat sau pot cuprinde pomul în totalitate, afectând partea superioară a coroanei. Zincul este direct responsabil de calitatea recoltei (nucilor), fiind implicat în sinteza şi funcţionarea multor enzime şi fitohormoni.

Aşa cum am arătat, cerinţa pentru azot este foarte ridicată, la 5.000 kg nuci/ha, eliminându-se din sol circa 41 kg N. Azotul se recomandă să fie aplicat fracţionat, în 2-3 reprize, astfel:

– 1/3 la prima trecere, la reluarea vegetaţiei în primăvară, între dezmugurit şi înflorit;

– 1/3 la a doua trecere, înainte de recoltat;

– 1/3 la ultima trecere, toamna, pentru stocarea acestuia în coroană, ramuri şi rădăcini.

În cazul plantaţiilor tinere care nu au intrat pe rod, schema de fertilizare cu azot ţine cont de vârsta pomilor şi de densitatea plantaţiei, conform tabelului:

Vârsta plantaţiei

 

Soiuri cu fructificare terminală
(160 pomi/ha)
Soiuri cu fructificare laterală
(320 pomi/ha)
1 an 10 kg/ha 20 kg/ha
2 ani 20 kg/ha 40 kg/ha
3 ani 30 kg/ha 60 kg/ha
4 ani 40 kg/ha 60 kg/ha +
20 kg/1T
nuci uscate
5 ani 50 kg/ha
6 ani 60 kg/ha
> 7 ani 60 kg/ha +
20 kg/1T
nuci uscate

 

Însă, o fertilizare echilibrată trebuie să aibă în vedere şi acoperirea necesarului în fosfor, potasiu, dar şi microelemente indispensabile creşterii şi dezvoltării pomilor.

Fertilizarea cu fosfor presupune aplicarea de 40-60 kg/ha/an P2O5, în plantaţiile aflate în plină producţie (începând cu anul 5-6).

Aplicarea potasiului trebuie să ţină cont de conţinutul solurilor în acest element. Exportul de K din sol poate reprezenta până la 200 kg/ha de K2O. În funcţie de tipul de sol, trebuie aplicată o cantitate de aproximativ 100 kg K2O/ha/an + 15 kg K2O/1T de nuci proaspete.

Dintre microelementele, un rol esenţial în echilibrul nutriţional al nucului îl au zincul, borul şi cuprul, aplicate atât la sol cât şi prin stropiri foliare.

 

Soluţia TIMAC AGRO ROMÂNIA

Timac Agro România oferă două soluţii de fertilizare eficientă a nucilor, atât pentru solurile acide – Eurofertil Top 51 NPK – cât şi pentru solurile alcaline – Duofertil Top 40 MPPA DUO –, cu formule complexe în macro şi microelemente, cu fosfor protejat împotriva fixării şi retrogradării pe orice tip de sol.

Momentul de aplicare. Soluţiile complexe de tipul NPK sunt recomandate toamna, la fertilizarea de bază, prin încorporare în sol, atunci când elementele nutritive sunt utilizate pentru maturarea lemnului, dar şi pentru stocare în coroană, lemn şi rădăcini.

Dr. Aurelia Corina Cosac