Fitoplasmozele în plantațiile de viță de vie

Este foarte dificil să identificam cu ochiul liber ce tip de fitoplasmoză avem în vie, tocmai de aceea avem nevoie de analize de laborator. Cele mai întâlnite fitoplasmoze din Europa sunt Bois Noir – BN (”grupa asterelii”- subgrupa “stolbur”) şi Flavescence doree – FD (“grupa îngălbenirilor”) şi este foarte dificil să se facă diferenţa între aceste două tipuri.

Una dintre diferenţe este rapiditatea cu care se propagă cele două tipuri de fitoplasmoză. Simptomul tipic pentru fitoplasmoză este faptul că frunza se curbează spre interior. Un alt lucru specific este că frunzele devin rigide şi cad mai târziu decât de obicei. Fitoplasmozele afectează şi calitatea ciorchinelui, astfel că strugurele poate fi mult mai amar, iar conţinutul de zahăr este mult mai scăzut. Prezenţa fitoplasmozelor pe lăstari se manifestă prin internodii mai scurte şi în formă de zig-zag. Astfel coar­dele nu se mai lignifică în toamnă şi îngheaţă în iarnă. La struguri se vede foarte clar o compromitere a strugurelui. Boabele se micşorează, se stafidesc pe ciorchine şi se usucă, iar gustul este foarte amar. Aceasta este cea mai mare pro­blemă; aceşti ciorchini nu se mai pot valo­rifica şi nu se mai poate produce vin.

Viile infectate nu pot fi vindecate. Recomandarea specialiştilor este ca atunci când sunt identificate simptomele tipice pe lăstari, viţa afectată se etichetează pentru monitorizare şi pentru a preîntâm­pina răspândirea ei în plantaţie. Dacă infecţia este foarte severă, o tăiere puternică jos ar putea să ajute, dar nu poate garanta înlăturarea afecţiunii.

Care sunt vectorii de transmitere?

Există doi vectori importanţi de trans­mitere a infecţiei: Scaphoideus titanus (cicada americană a viţei de vie) care este re­sponsabilă de transmiterea Flavescence doree şi Hyalesthes obsoletus, cea care transmite Bois Noir. În România, primul an în care a fost semnalat Scaphoideus a fost 2012. Insecta prezintă 5 stadii de dezvoltare şi o sin­gură generaţie pe an. Iernează în stadiul de ou, de aceea trebuie să se aplice tratamente cu uleiuri minerale pentru a combate ouăle din plantaţie. Primul stadiu de larvă apare în luna mai, iar primii adulţi îşi fac apariţia în prima decadă din iulie.

Diferenţa majoră este că Scaphoideus este o specie monofagă, şi tocmai de aceea viteza de propagare a infecţiei cu Flavescence este mai rapidă. Celălalt vector este polifag şi poate fi regăsit pe mai mult de 60 de specii de plante, dintre care o serie de buruieni tipice care sunt gazde pentru acest vector. Acesta este motivul pentru care trebuie să luăm în calcul o strategie de control a bu­ruienilor.

În legătură cu problema prezenței fitoplasmozelor în plantațiile de viță de vie, Teodor Podrumar, secretarul științific al Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Miniș, din județul Arad, a declarat: “În zona de vest a țării am constatat că fitoplasmozele au o incidență mare și foarte mare în plantațiile tinere, noi, acolo unde materialul săditor a fost adus din import, în special din Austria, Italia și Franța. Soiurile extrem de sensibile la Flavescence doree sunt Chardonnay, Sauvignon blanc și Traminer roz. Bois Noir este mult mai puțin raspândită.”

La ora actuală se află în derulare un proiect de cercetare care urmărește evaluarea impactului fitosanitar al materialului pentru plantare utilizat în programul de reconversie viticolă în România asupra plantațiilor tinere de viță de vie. Prin acest proiect se dorește implementarea unui sistem integrat de detectare și identificare timpurie a focarelor de vectori asociați bolilor sistemice (fitoplasmoze, cancer bacterian), precum și a căilor de răspândire, evaluarea, dezvoltarea și recomandarea celor mai adecvate metode de limitare a răspândirii lor și de control a insectelor vectoare cu care sunt asociate.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*