Pagube mari în cultura tomatelor din cauza dăunătorului Tuta absoluta

Originară din America de Sud, în ultimii 15 ani Tuta absoluta (molia roşiilor) a invadat Spania, Turcia, Italia. La noi a apărut, în 2009, în partea de vest a ţării. Prezenţa ei a fost semnalată anul acesta şi în zona de sud și est, provocând pagube majore.

Tuta absoluta este un dăunător extrem de periculos, nu numai prin pierderea cantitativă, ci şi prin deprecierea calităţii fructelor atacate. Preferă plante din familia Solanaceae, din câmp şi spaţii protejate. Poate fi întâlnită şi pe buruienile din flora spontană, cum sunt zârna (Solanum nigrum), ciumăfaia (Datura spp.) etc., de unde trece la plantele cultivate. Tomatele şi cartoful sunt preferate, însă atacă şi vinete, ardei sau fasole. În urma unui atac sever, producţia se reduce cu 50 până la 100%. Prezenţa acestui dăunător poate limita exportul producţiei, fiind un dăunător de carantină.

Tuta absoluta este o molie de dimensiune redusă. Fluturii au o lungime de 5-7 mm, sunt de culoare maronie cu nuanţe de gri închis. Ouăle sunt mici, depuse pe partea inferioară a frunzei. Larva este de culoare alb-verzui, cu capul negru, iar pupa de culoare maro. Poate avea până la 12 generaţii pe an. O femelă depune până la 250 de ouă în timpul vieţii. Ciclul de viaţă este de 30-40 de zile, corelat direct cu condiţiile de mediu. Cu cât temperaturile sunt mai mari, cu atât ciclul de viaţă este mai scurt. Temperatura minimă la care îşi începe activitatea este de 9°C. Are 4 stadii larvare, iar împuparea are loc în sol, pe suprafaţa frunzelor sau chiar în minele create de larve în timpul hrănirii. Iernează ca ou, pupă sau adult. Moliile sunt mai active în timpul nopţii şi se ascund printre frunze în timpul zilei. Este foarte dificil de combătut din cauza modului de atac al larvelor – hrănirea în interiorul galeriilor create în frunze, tulpini şi fructe.

La început, pe frunze se observă nişte pete mici, de culoare albă, asemănătoare atacului de Liriomyza trifoli (musca minieră). De cele mai multe ori atacul celor 2 dăunători poate fi simultan. Pe măsură ce larvele cresc, aceste pete se măresc şi devin mine. Minele sunt de formă neregulată, separate sau unite între ele în funcţie de densitatea populaţiei. Dauna este produsă în stadiul de larvă, prin minarea frunzelor pe faţa superioară şi a pieliţei fructelor. Răspândirea se face foarte uşor şi la distanţe foarte mari, prin ambalajele în care se transportă răsaduri şi fructe de tomate, prin unelte, îmbrăcăminte, plante – gazdă din vecinătatea serelor. Faptul că, deşi apărută recent (de câţiva ani) în America de Sud şi acum 3 ani în Spania, o găsim deja în mai toate bazinele legumicole din România, arată cât de rapid se răspândeşte şi cât de greu se combate.

La depistarea primilor adulţi se recomandă efectuarea urgentă a tratamentelor. Pentru diminuarea şi distrugerea populaţiei de larve, se recomandă produse cu acţiune sistemică locală (translaminară). Tratamentele se vor face la interval de 7-8 zile, datorită fazelor diferite de dezvoltare a dăunătorului şi a numărului mare de ouă depuse de o singură femelă per ciclu de viaţă. Numărul tratamentelor se va adapta presiunii insectei (de obicei, 3 tratamente în bloc reduc presiunea de atac). Pentru mărirea cantităţii şi vitezei de preluare a produsului în plantă, se recomandă adăugarea de adjuvanţi penetranţi (organosiliconici), în dozele recomandate de producători.