Particularitățile speciei Kiwano sunt asemănătoare cu cele ale castravetelui

Kiwano are cerinţe asemănătoare cu cele ale castravetelui comun, cu precizarea că se comportă ca o plantă tardivă cultivată în câmp, fructele ajungând la maturitate toamna, începând cu luna septembrie, iar în spaţii protejate acestea se maturează începând cu luna iulie. Înfiinţarea culturii se poate prin răsad sau prin semănat direct, cu precizarea că în câmp se recomandă înfiinţarea culturii prin răsad. De asemenea, producerea răsadurilor se poate face în sere încălzite în prima decadă a lunii februarie, iar plantarea se realizează în jurul datei de 1 aprilie. În câmp semănatul se face în prima decadă a lunii martie, iar plantarea în jurul datei de 1 mai. În ceea ce priveşte înfiinţarea culturii, specia suportă mai multe variante tehnologice, fiind condiţionată de sistemul de maşini, irigare şi dimensiunea spaţiului amenajat.

S-a constatat că în spaţiile protejate rezultatele bune s-au obţinut când cultura a fost înfiinţată pe benzi, cu distanţe de 70 cm între rânduri şi 60 cm între plante pe rând. Atât în câmp cât şi în spaţii protejate, o atenţie deosebită trebuie acordată lucrării de palisare a culturii. S-a constatat că nu se obţin rezultate bune dacă planta este lăsată liberă la sol. Prinderea fructului de plantă se realizează printr-o codiţă subţire, fibroasă, rezistentă, cu lungimea de 2-7 cm. Lucrările de îngrijire sunt similare cu cele ale castraveţilor comuni. Potenţialul de producţie este foarte mare, iar cheltuielile de întreţinere sunt semnificativ diminuate datorită rezistenţei genetice faţă de atacul dăunătorilor, dar şi posibilităţii valorificării producţiei pe o perioadă lungă de timp. Preţul de valorificare este ridicat, conducând la venituri mari pe unitatea de suprafaţă. Durata de păstrare a fructelor după recoltate este foarte mare. Dacă nu sunt strivite şi au fost recoltate în pârgă, se păstrează peste un an.