Persistența pesticidelor amenință solurile europene

Utilizarea produselor fitosanitare pentru combaterea buruienilor și a altor dăunători care afectează culturile a dus la o creștere a productivității culturilor agricole europene în ultimii 50 de ani. Utilizarea lor a reprezentat una dintre principalele elemente de bază ale intensificării agriculturii în ultimele decenii și a permis obținerea unor recolte mai mari, dar acest avantaj a fost în detrimentul solurilor agricole ale Uniunii Europene.

Doi cercetători din echipa științifică a proiectului Diverfarming european de la Universitatea din Wageningen (Țările de Jos), Violette Geissen și Coen J. Ritsema, au analizat mostre de sol de suprafață din 11 țări europene, căutând urme de pesticide utilizate în agricultură și au confirmat persistența acestui tip de produs pe teren.

După analizarea a 317 de probe prelevate în 2015 din 11 țări europene care au drept proveniență șase sisteme diferite de recoltare, studiul „Reziduurile de pesticide în solurile agricole europene: o realitate ascunsă” a concluzionat că 83% din eșantioanele menționate conțin reziduuri de pesticide (76 tipuri diferite de compuși) . Aproximativ 58% din acel procent au fost amestecuri de pesticide, spre deosebire de 25% care proveneau dintr-un singur tip de substanță. Glifosat, DDT (interzise începând cu anii 1970) și fungicide cu spectru larg au fost principalii compuși detectați.

Creșterea preocupării sociale în ceea ce privește această problemă are două precepte fundamentale: persistența majoră a pesticidelor în sol (după cum arată acest studiu) și toxicitatea pentru anumite specii ne-obiective (cele care nu sunt vizate).

Pentru a face față acestei probleme, proiectul Diverfarming, finanțat prin programul H2020 al Comisiei Europene, propune o utilizare mai rațională a terenului și a inputurilor care sunt încorporate în acesta: apă, energie, îngrășăminte, mașini și pesticide. Sunt propuse o serie de alternative pentru conservarea echilibrului microorganismelor solului și, prin urmare, a biodiversității și a sănătății acesteia. Acestea variază de la utilizarea noilor pesticide non-persistente, bio-stimulente, compost organice sau aliate cu diversificarea culturilor, care contribuie la o comunitate echilibrată a insectelor și, astfel, la absența dăunătorilor.

Potrivit studiului, prezența amestecurilor de reziduuri de pesticide în sol este mai mult o regulă decât excepție, ceea ce ilustrează necesitatea evaluării riscurilor de mediu în cazul acestor compuși combinați pentru a minimiza impactul acestora.

Cei care cultivă terenul devin din ce în ce mai conștienți de faptul că pentru a avea produse bune au nevoie de sol bun, ceea ce înseamnă că studii precum cele ale lui Geissen și Ritsema, precum și strategii precum cele propuse de Diverfarming sunt din ce în ce mai importante sectorul agricol european.