Protecţia viţei de vie împotriva băşicării

Băşicarea viţei de vie este produsă de către un acarian -Păianjenul Eriophyes vitis. Acest acarian este destul de răspândit în ţările viticole ale Americii de Nord şi de Sud, ale Europei, Africii, Asiei dar şi în Australia şi Noua Zeelandă. În România, se găseşte în toate podgoriile, mai ales în zonele limitrofe Dunării.

Acest dăunator, iernează ca femele adulte, adăpostindu-se sub scoarţa butucilor sau sub solzii mugurilor, iar primăvara, când temperatura medie ajunge la circa 10°C, hibernantele ies din diapauza şi trec pe faţa inferioară a frunzelor tinere ale viţei de vie, pe care le înţeapă pentru a se hrăni cu sucul celular. Ca urmare a acestor înţepături, pe partea superioară a frunzelor iau naştere nişte gale de forme neregulate şi de mărimi variabile. În funcţie de temperatură, incubaţia durează între 18 şi 25 de zile, perioadă în care se trece prin stadii de dezvoltare: ou, larvă, protonimfă, deutonimfă şi adult. Pe durata unui an se realizează în medie câte 6 generaţii, care se suprapun, iîn perioada dintre aprilie şi septembrie, fiind mai multe în verile calde şi secetoase.

Eriophyes vitis se hrăneşte exclusiv cu viţa de vie, căreia îi atacă lăstarii, frunzele, inflorescențele şi strugurii, în diferitele stadii de dezvoltare a acestora. Atacul cel mai frecvent este cel de pe frunze, începând cu cele tinere şi până la cele îmbătrânite, de la sfârşitul sezonului.

Primavara, încă din luna aprilie acest acarian atacă în grup, sugând sucul celular. În timpul hrănirii, saliva dăunătorilor, care conţine unele enzime, acţionează asupra celulelor epidermale şi parenchimatice, cărora le provoacă hipertrofieri. Aceste umflături (băşici), formate pe partea superioară a frunzelor, poartă denumirea de gale. Acestea sunt diferite, ca dimensiuni, oscilând între 0,5 şi 1,5 cm.

O cădere masivă a frunzelor afectează pregnant procesul de măturare a lemnului, slăbind astfel rezistenţa viţelor la gerurile iernii. De asemenea, recoltele de struguri scad cantitativ, cât şi calitativ, reducându-se conţinutul de zaharuri şi al altor componente favorizante asupra calităţii strugurilor şi a vinurilor.

Ca măsuri profilactice se numără:

  • adunarea şi arderea frunzelor căzute la sol, eventual după scuturarea mijlocului de susţinere;
  • aplicare unor arături adânci, preferabil de toamnă;
  • aplicarea îngrăşămintelor în mod raţional;
  • tăierea lăstarilor atacaţi (şi îndepărtarea lor din vie) sub 2-3 ochi sănătoşi (neatacaţi);
  • aplicarea tratamentelor cu acaricide: Envidor 240 SC, în doză de 0,4 l/ha, Milbeknock EC, în concentraţie de 0,075%, Nissorun 10 WP, în doză de 0,5 kg/ha, Ovipron Top, în doză de 3,5 l/ha.