Recomandări generale pentru fertilizarea legumelor

În cazul în care nu sunt efectuate analize de sol, pot fi aplicate îngrăşămintele după un plan general care ţine cont de par­ticularităţile fiziologice ale culturii înfi­inţate. Se mai ia în calcul şi un nivel peste mediu de săruri în sol pentru a preveni un eventual stres de salinitate.

La fertilizarea de bază se adminis­trează (de preferat toamna înainte de arat) gunoi de grajd descompus, de origine bovină sau ovină, în doze de 50-­70 tone/ha. Tot la fertilizarea de bază se adaugă amendamentul de calciu (de exemplu dolomita 250-300 kg/ha); în cazul în care solul are reacţie puternic acidă se creşte doza, iar dacă pH-ul este peste 7 nu se mai reco­mandă aplicarea sa. Un alt produs foarte necesar este superfosfatul (dacă este superfosfat simplu 20%, se aplică până la 500 kg/ha).

Administrarea îngrăşămintelor în tim­pul dezvoltării plantelor trebuie să ţină cont de următoarele aspecte: fazele fenologice de dezvoltare (ră­sad, plantare-înflorire, dezvoltare vegetativă intensă, recoltare), intensificarea unor procese naturale ale plantei în condiţiile în care parametrii de mediu nu sunt propice dezvoltării op­time (dezvoltare radiculară puternică, in­ducerea înfloririi la temperaturi extreme, mărirea fructelor), revenirea rapidă a plantelor în urma unor stresuri suferite (transplantare, salinitate, frig, secetă, căldură mare, umiditate excesivă, atac de boli). Ca o regulă generală orientativă, doza medie de îngrăşăminte minerale NPK aplicată la legumele din sere/solarii şi câmp este de 1-2 grame/plantă/săptămână. La plantare trebuie aplicat un îngrăşământ de tip starter, alternativ cu o combinaţie de nutrienţi cu rol în inducerea imediată a creşterii radiculare şi începutul absorbţiei radiculare a apei şi substanțelor minerale. Începând cu a doua săptămână se aplică îngrăşăminte speciale pentru această etapă de început a dez­voltării (folosind fertilizatori în care cantităţile de azot, fosfor şi potasiu sunt egale în compoziţia în­grăşământului, adică au un raport de 1:1:1, indiferent de compoziţia cantitativă). Pentru legumele cu fructe, a doua fază de dezvoltare este repre­zentată de intervalul când plantele se pregătesc sau încep să înflore­ască. În această perioadă, se începe şi aplicarea îngrăşămintelor cu calciu şi magneziu. Pentru obţinerea unor fructe cât mai timpurii şi cu o calitate foarte ridicată (culoare inten­să, concentraţie mare de glucide, licopen sau vitamina C), azotul aplicat trebuie scăzut şi crescut potasiul. Cel târziu la două săp­tămâni este recomandată o aplicare foliară cu microelemente ce asigură necesarul de fier, mangan, molibden, cupru, bor, zinc.