Şofranul, numit şi “aurul roşu”, era considerat un simbol al luminii

Între 150.000-250.000 de flori sunt necesare pentru a aduna 1 kg de şofran. Acesta este motivul pentru care preţul său este foarte mare.

Şofranul (Crocus sativa) creşte din bulbi. Este o plantă erbacee, perenă, cultivată, poate atinge 30-40 cm înălţime, cu frunze lungi şi înguste. Şofranul a fost întotdeauna cel mai scump condiment din lume. Originile nu sunt atestate cu precizie, însă par a proveni din Orientul Mijlociu. A fost introdus în Europa de mauri prin Peninsula Iberică, la ora actuală fiind cultivat în Spania, Grecia, Franţa, Italia, iar în restul lumii în Maroc, India, Pakistan, Iran sau China.

Preţul său ridicat se datorează faptului că partea superioară a pistilului, ce este divizată în trei, se usucă până la pierderea a 80% din umiditate, dar şi de faptul că este o cultură manuală, ce nu suportă mecanizare decât în mică parte.

Şofranul, numit şi “aurul roşu”, era considerat un simbol al luminii, folosit din cele mai vechi timpuri ca plantă tinctorială ce dădea o culoare “galben soare”, hainele conducătorilor fiind vopsite cu extractul stigmatelor de Crocus. Stigmatele roşii conţin uleiuri esenţiale, substanţe amărui şi colorant galben.

Încă din antichitate era utilizat atât pe post de condiment, cât şi pentru calităţile sale medicinale. Era apreciat însă şi de artişti, culoarea extrasă din el ajutând marii pictori să redea nuanţe unice lucrărilor pe care le realizau. Că şofranul era dovadă de bogăţie ne confirmă şi obiceiul vechi de a strânge acest produs pentru a face parte din zestrea mireselor.

Deşi lăudat de către medicii din trecut, s-a demonstrat că atunci când este administrat în cantităţi mari poate provoca intoxicări, senzaţii de vomă, diaree. În bucătărie dă arome şi gusturi foarte puternice şi plăcute, ceea ce a făcut ca anumite reţete să devină celebre: Risotto alla Milanese, Risotto curry, Paella, Bouillabaisse şi altele.