Sorcova – obicei popular românesc

Anul Nou este marcat în comunitatea românească, de urarea cu pluguşorul, cu sorcova, cu buhaiul, vasilcă și jocurile mimice cu măști de animale sau personaje țărănești. Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei străvechi, desigur precreștin, dar care, în timp, a ajuns să facă casă bună cu creștinismul. Cântecele respective atrag norocul sau binecuvântarea asupra oamenilor și gospodăriilor, pentru tot anul care urmează. Trebuie spus că Plugusorul și Sorcova sunt legate de înnoirea anului, neavând nici o legătură cu ciclul religios al Crăciunului.

Numele de „sorcovă” vine de la cuvântul bulgar „surov” – verde fraged, aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore.  Cu sorcova se bate de mai multe ori umărul unei anumite persoane, jucând rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite sănătate, tinerețe și fertilitate celui vizat. Copiii merg cu sorcova în dimineața de Anul Nou. Ei poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Aparținând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu Sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor care primesc bani, dulciuri şi fructe din partea gazdelor.