Tăierile de formare și de întreținere ale arborilor ornamentali

Tăierea de formare a arborilor ornamentali se face deseori în pepinieră, înainte ca plantele să fie puse la vânzare. Arborii tineri au fost în general dirijaţi să formeze un trunchi drept şi ramuri bine poziţionate pentru un schelet care ar trebui să se menţină de-a lungul vieţii plantei. Unele plante sunt mai dificil de dirijat decât altele, în special plantele ale căror frunze şi muguri sunt dispuşi opus de-a lungul ramurilor – cum ar fi Acer (arţarul), Aesculus (castanul sălbatic) şi Fraxinus (frasinul) – deoarece ei produc doi lăstari opuşi.

Probleme vor apărea mai târziu, când tulpinile se despică, provocând răni mari şi vătămări structurale pomilor şi un risc mare de putrezire fungică. Se taie arborii cu frunze căzătoare care fac umbră şi flori în primii trei ani, pentru a obţine un trunchi clar al arborelui şi un schelet deschis, echilibrat de ramuri în coroana acestuia. Este important să se realizeze o structură care îi oferă fiecărei ramuri mult spaţiu şi multă lumină. De asemenea, se elimină ramurile care se freacă una de alta sau pe cele concurente. La sfârşitul primăverii sau la începutul verii, se înlătură toţi lăstarii care apar din trunchi sub coroană, pentru că aceştia vor face concurenţă trunchiului principal. De asemenea se înlătură complet toţi lăstarii supranumerari sau concurenţi din coroană, pentru a împiedica ramurile să se încrucişeze şi să se frece una de alta. Se taie totdeauna până la un mugure orientat spre exterior, ca să nu crească noi ramuri spre centrul coroanei.

Mulţi arbori ornamentali consolidaţi necesită puţine îngrijiri în afara tăierilor pentru a menţine coroana deschisă şi ordonată şi pentru a menţine curată partea inferioară a trunchiului. Tăierea severă poate, de fapt, să forţeze arborele să crească excesiv, generând lăstari numeroşi pe trunchi. Dacă aceştia nu sunt tăiaţi înainte de a creşte prea mari, trunchiul va fi rănit când vor fi înlăturaţi. Când arborele se maturizează, coroana se poate supraîncărca în centru cu ramuri subţiri, slabe. Rărirea ramurilor poate fi necesară pentru a permite luminii şi aerului să ajungă în centrul coroanei. De asemenea, la unele specii, ramurile bătrâne au tendinţa de a se apleca spre pământ, iar unele ramuri mai joase trebuie scurtate sau înlăturate complet. Uneori, o ramură mare care strică echilibrul şi forma arborelui trebuie scurtată sau înlăturată. La sfârşitul primăverii sau la începutul verii, se taie ramurile uscate, în curs de uscare, bolnave şi vătămate. Sunt mult mai uşor de observat când arborele se află în perioada de vegetaţie decât iarna, când planta este în repaus. Se înlătură toţi lăstarii şi toate tulpinile care cresc din rădăcină. Se scurtează sau se taie complet toate ramurile care se încrucişează sau sunt supranumerare, până la un mugure orientat spre exterior.

Se poate întâmpla ca unele ramuri mai mari să fie înlăturate dintr-un arbore matur. Aceste ramuri sunt, probabil, grele şi, pentru siguranţă, ar trebui să fie tăiate în mai multe bucăţi. Înainte de a începe, se confirmă că îndepărtarea uneia sau mai multor ramuri nu va afecta restul arborelui. Există o procedură prin care înlăturarea unei ramuri va decurge fără riscuri, reducând greutatea ramurii înainte de a face tăietura finală. Deşi implică tăieturi suplimentare, fierăstrăul nu se va prinde în tăietură, iar ramura nu se va rupe când va fi parţial tăiată, rănind trunchiul în cădere spre pământ.