Tehnologia de cultură a hreanului

Hreanul este o legumă perenă, solicitată foarte mult pe piaţa internă şi la export. Rădăcina cu pulpa albă are un gust foarte picant. Rădăcina hreanului are 3-4 cm grosime şi pătrunde până la 70-85 cm adâncime. Hreanul se înmulţeşte exclusiv pe cale vegetativă. Terenul pe care se cultivă trebuie să fie bine nivelat pentru a evita băltirea. Ca plante premergătoare se recomandă solanaceele şi leguminoasele, deoarece lasă terenul curat de buruieni. Trebuie evitate ca premergătoare cruciferele sau monocultura (se revine pe aceeaşi solă după 4-5 ani).

La pregătirea terenului, trebuie ţinut cont că hreanul este o plantă perenă, a cărei cultură poate dura chiar şi 8-10 ani. Fiind cultivat pentru rădăcini, prima lucrare este arătura adâncă de toamnă, mergând până la 50-60 cm. Terenul trebuie să fie bine mărunţit şi îngrăşat de toamna cu îngrăşământ organic (40-60 t/ha). Discuirea se execută primăvara devreme. Apoi terenul se modelează, în brazde înălţate cu lăţimea la coronament de 104 cm, sau în biloane, cu distanţa de 70 cm între ele.

Înmulţirea uzuală este prin înrădăcinarea segmentelor de rădăcină într-un amestec de turbă şi nisip. O rădăcină mare este secţionată în fragmente de 5-6 cm lungime, care se îngroapă câţiva centimetri în amestecul respectiv. În momentul plantării trebuie avut grijă la polaritatea butaşilor (poziţia corectă a mugurilor). Datorită numărului mare de muguri dorminzi, se îndepărtează câţiva din porţiunea centrală, fără a distruge epiderma. Pe fiecare butaş se lasă numai mugurii de la extremităţi. Se udă potrivit şi se ţine într-un loc umbros, la temperatura de 8-12°C. în aproximativ 30 zile apar rădăcinile şi primii lăstari.

Butaşii obţinuți se plantează primăvara devreme, pe rânduri, la 20 cm distanţă pe rând şi la 60 cm distanţă între rânduri. Când aceştia pornesc în vegetație, se pot copili pentru forţarea dezvoltării rădăcinilor. Rădăcinile se pot recolta din al doilea an de cultură, toamna.

În cazul plantării în brazde înălţate,se plantează câte 2 rânduri pe fiecare brazdă, la distanţa de 70-80 cm între rân¬duri şi 40-50 cm între plante pe rând. Butaşii se plantează manual la 12-15 cm adâncime. Se evită astfel, întârzierea intrării în vegetaţie din cauza temperaturii mai scăzute a solului la adâncimi mai mari, precum şi adâncirea accentuată a rădăcinilor, care îngreunează recoltarea.

Se execută prăşitul, pentru menţinerea culturii curate de buruieni, irigarea cu norme de 250-300 mc apa/ha în perioadele de secetă, copcitul ramificaţiilor rădăcinii în lunile iunie şi august, în funcţie de starea de vegetaţie. Copcitul are ca scop obţinerea unor rădăcini de calitate superioară (îngroşate şi netede la suprafaţă).

Bolile frecvent întâlnite la hrean sunt mucegaiul alb şi pătarea frunzelor. Ca dăunători sunt cunoscuţi: gândacul hreanului, care distruge frunzele atât ca larvă, cât şi ca adult şi purecii de pământ, care atacă frunzele.

Recoltarea se face toamna, în al doilea an de la plantare. Pentru uşurinţa recoltatului şi evitarea ruperii rădăcinilor, dislocarea se face cu dislocatorul pentru rădăcinoase sau cu plugul neechipat cu cormană, prin trecerea printre rânduri. Pe suprafeţe mai mici, cu cazmaua. După dislocare, plantele se adună manual, se curăţă de pământ şi se fasonează, îndepărtându-se frunzele şi ramificaţiile rădăcinilor. Recoltarea se poate face şi în iernile cu îngheţ târziu sau lipsite de îngheţ, sau primăvara, imediat ce terenul permite, înainte de pornirea în vegetaţie a culturii. După recoltare, rădăcinile de hrean pot fi păstrate ca toate rădăcinoasele, stratificate în nisip, în beciuri.