Boboteaza reprezintă încheierea ciclului așa-numitelor 12 zile ale sărbătorilor de iarnă, care încep pe 24 Decembrie în Ajunul Crăciunului. În ziua de Bobotează are loc sfințirea apelor, în timpul slujbei de Iordan. Locul de desfăşurare a slujbei se alege împreună cu preotul, de obicei într-un spațiu mai larg – unde să fie cel puțin o fântână -, în imediată vecinătate a unei ape curgătoare, în gospodăria unui om sau în curtea bisericii. În jurul crucii se desfăşoară întreg ceremonialul religios, la care participă toată suflarea comunitătii.
După slujba de sfințire a apei, transformată în agheasmă, fiecare credincios își ia apă sfințită în vasele de lemn sau de sticlă cu care a venit de acasă. Pe drumul de întoarcere ei strigă „Chiraleisa” – pentru belșugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului și pentru creșterea cât mai mare a cânepii-și toarnă câte puţină agheasmă în toate fântânile întâlnite în cale. Odată ajunși acasă, oamenii sfințesc cu agheasmă şura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livadă, casa și interiorul ei.
Boboteaza face parte din cele 12 sărbători creștine importante, fiind menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să pășească în viața publică, de aceea Biserica mai numește Boboteaza și „Arătarea Domnului”, „Dumnezeiască Arătare” sau „Epifania”, această din urmă denumire provenind din limbă greacă și înseamnand „arătare”, „descoperire”, „revelare”. De fapt, Boboteaza înseamnă înnoirea omului creștin.
Credincioșii și preoții consideră că apa de la Bobotează are o putere deosebită, pentru că a fost sfințită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh, iar sfințirea are loc chiar în ziua în care Mântuitorul s-a botezat în apele Iordanului.
Apa sfințită la biserică în această zi și luată de credincioși nu se strică niciodată. Prin agheasmă se înțelege atât apa sfințită, cât și slujba pentru sfințirea ei. Agheasma mare se săvârșește numai de Bobotează, spre deosebire de Sfințirea cea mică a apei, care are loc în biserică în prima zi a fiecărei luni, iar în case, la sfeștanie. Totodată, Agheasma mare se poate bea doar timp de opt zile, între 6 și 14 ianuarie, altfel este necesară aprobarea preotului duhovnic spre a fi folosită.
Catolicii celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunțarea nașterii lui Hristos regilor magi, care au venit să-l vadă pe pruncul abia născut, aducându-i daruri, aur, smirnă și tămâie.
Când Mântuitorul a apărut pe malul Iordanului, Sfântul Ioan Botezătorul, luminat de Duhul Sfânt, l-a recunoscut și l-a arătat mulțimilor. Momentul în care Mântuitorul Iisus Hristos a primit botezul este consemnat de toți cei patru evangheliști.
Evanghelistul Matei spune că Iisus a venit din Galileea la râul Iordan, unde boteza Ioan Botezătorul, cerând să fie și el botezat. Ioan i-a spus: „Eu am trebuință să fiu botezat de ține și tu vii la mine”.
Boboteaza este o manifestare a celor trei elemente ale Treimii: Fiul este botezat în Iordan de către Ioan, Sfântul Duh se coboară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer îl declară că fiind Fiul Său.
Unii pelerini credincioși spun că în timpul slujbei de Bobotează, pentru câteva clipe, apele Iordanului curg în sens invers. Deși afară este destul de frig în ianuarie, mulți dintre credincioși intră în râul Iordan în cămășile albe lungi, pe care apoi le păstrează cu grijă pentru a fi îmbrăcați cu ele în ziua înmormântării. Înainte de a plecă de lângă râu, pelerinii iau aminire o sticlă cu apa din Iordan, rugându-se să le fie tămăduite suferințele.
După Bobotează, pe data de 7 ianuarie este cinstit Sfântul Ioan, numit și „Înaintemergătorul”, pentru că a anunțat venirea lui Hristos. Părinții lui, preotul Zaharia și Elisabeta, erau rude cu părinții Fecioarei Măria, Ioachim și Ana. În timp ce Zaharia slujea la templu în Ierusalim, i-a vestit Arhanghelul Gavriil că Elisabeta va naște un fiu la bătrânețe și se va chemă Ioan. Pentru că Zaharia s-a îndoit de această veste, a rămas mut până ce Elisabeta a născut.
Sărbătoarea Botezului Domnului cuprinde, pe lângă sfințirea apei, o serie de obiceiuri populare, printre care spectaculoasa întrecere înot a bărbaților pentru a scoate din apă o cruce aruncată de preot și cel practicat de fete, care pun busuioc sub pernă pentru a-și visa alesul.
Tradiția mai spune că la Bobotează nu se spăla rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă și nu se da nimic cu împrumut. De asemenea, potrivit tradiției, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregătește o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului şi nimeni nu se atinge de bucate până nu sosește preotul, pentru a sfinți masa. După sfințirea alimentelor, o parte din mâncare se da animalelor din gospodărie, pentru a fi fertile și protejate de boli. Se crede că, dacă în dimineață Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcați cu promoroacă, aceștia vor avea rod bogat.
Totodată, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții dinspre ziua de Bobotează, despre locurile unde sunt ascunse comorile.