Cultura ciupercilor Pleurotus spp. (bureţi sau păstrăvi de fag) a cunoscut o dezvoltare explozivă în ultimii ani, în multe ţări din lume, fiind uşor de cultivat, nepretenţioase şi utilizând ca substrat de cultură deşeuri lignocelulozice, o mare parte neutilizate în alte scopuri. Alături de Pl. ostreatus şi Pl. florida ce sunt deja cunoscute la noi, se mai pot cultiva şi Pl. pulmonarius, Pl. colombinus, Pl. djamor, Pl. flabellatus, Pl. eryngii, ş.a.
Pentru o cultură intensivă, aceste specii de ciuperci necesită spaţii închise, amenajate corespunzător. Ciupercile Pleurotus nu sunt mari consumatoare de energie, factorii de risc de-a lungul tehnologiei sunt reduşi, deoarece acestea sunt considerate ciuperci rustice, rezistente la boli, la dăunători şi la variaţii de temperatură. Volumul de investiţii pentru cultura acestor ciuperci reprezintă 50-60% din cel pentru cultura ciupercilor Agaricus (champinion), deoarece, pe lângă cele menţionate anterior, necesită şi mai puţină forţă de muncă. Amenajarea spaţiilor constă în dotarea lor cu instalaţii de apă-canal, ventilaţie, sisteme de încălzire-răcire în funcţie de anotimp şi, în plus faţă de celelalte specii, sistem de iluminat.
În cultura clasică, toamna şi primăvara se pot utiliza spaţii puţin protejate precum solarii, şoproane, magazii, verande, balcoane, umbrare ş.a.
Substratul este reprezentat de deşeuri ligno-celulozice provenite din agricultură, prelucrarea hârtiei, a celulozei, din industria textilă, precum şi deşeuri din industria prelucrării lemnului, a fabricării chibriturilor, silvicultură ş.a. Pentru ca ciupercile să poată fi atestate că sunt ecologice, materiile prime şi auxiliare pentru substrat nu trebuie să fie tratate chimic (lemnul) şi nici cu erbicide, îngrăşăminte chimice sau pesticide. Materialele se mărunţesc după caz, se îmbibă în apă rece circa 24 ore, apoi se dezinfectează cu ajutorul aburului la 80°C timp de 4 ore, sau la 75°C timp de 5 ore. În sistem clasic, dezinfecţia se poate efectua şi cu apă fierbinte la 70-80°C După răcirea şi scurgerea apei, se face cântărirea substratului în vederea însămânţării. Înainte de însămânţarea miceliului, în substrat se adaugă unul din amendamentele: ipsos 2-3%, carbonat de calciu 4% sau var praf 0,2-0,3%.
Norma de miceliu, în funcţie de provenienţă, va fi cuprinsă între 2,5-4,0% (adică la 100 kg substrat umed şi dezinfectat termic). Repartizarea substratului amestecat cu amendament şi miceliu se va face în saci din polietilenă, perforaţi în prealabil, în greutate de 10-15 kg. Incubarea durează 15-21 zile în funcţie de tulpina, hibridul sau specia utilizată şi de temperatura din camera de incubare. Incubarea se desfăşoară la temperatura de 18-24°C, cu umiditatea relativă a aerului de 75-80%, ventilaţie redusă la 0,5 mc aer/h/tonă de substrat şi fără iluminare. În timpul incubării se vor ţine sub observaţie sacii pentru a nu se încinge începând cu a 5-a zi de la însămânţare şi până în a 11-a zi. După incubarea totală, sacii – brichetele – se mută în ciupercărie, unde vor fructifica. Se pot aşeza pe stelaje, suspendaţi (agăţaţi) de plafon, suprapuşi formând stâlpi sau înfipţi în ţepuşe.
Condiţiile de microclimat la recoltare sunt: umiditatea relativă a aerului 85%, temperatura 14-20°C în funcţie de cerinţele speciei, lumina 150 lucşi, timp de 8-10 ore/zi. Regimul de ventilaţie se prezintă astfel:
- la primul val: 8-10 schimburi de aer/h, cu aer proaspăt şi recirculat, cu funcţionare de 4,5 ore şi pauză 1,5 ore. Viteza aerului: 0,2-0,3 m/sec. Un schimb de aer este egal cu volumul camerei.
- la pauza dintre valuri – se introduce şi funcţionează exact inversul valului I.
Randamentul obţinut este între 20-35 kg ciuperci/100 kg substrat însămânţat şi chiar mai mult, în funcţie de aportul de proteină adăugat în substrat şi de specie sau hibrid.