Dafinul (Laurus nobilis) s-a răspândit în toate zonele mediteraneene încă din antichitate. În regiunile mai calde arborele de dafin poate să crească foarte mult, atingând şi 18 metri în înălţime. Dafinul este un arbust mereu verde, cu frunze uşor ondulate pe margini.
Perioada de creştere intensă este din primăvară până în luna august. Tolerează umbra şi îi place soarele. În lipsa luminii, nu se mai dezvoltă la fel de armonios şi stagnează. Adoră temperaturile ridicate, 27-30°C. De asemenea, rezistă bine la îngheţ suportând temperaturi de până la -5°C.
Frunzele sunt rigide, pergamentoase şi au o durată de viaţă de 2-3 ani. Ele conţin uleiuri eterice cu proprietăţi terapeutice şi aromatizante. Se pot culege tot anul, dar cele mai bune sunt cele din iulie-august şi acestea nu trebuie să fie mai tinere de 2 ani, să nu conţină ramuri. Când sunt proaspete, frunzele sunt lucioase şi de culoare verde închis, iar uscate sunt mate şi de culoare galben-verzuie. Înfloreşte la începutul primăverii (martie-mai). Florile apar mai rar, sunt mici şi de culoare galben-verzuie. Ele sunt aranjate sub forma de ciorchini şi sunt greu de observat. Produc un fruct de forma unei bobiţe mov închis, de aproape 1 cm lungime, cu o singură sămânţă.
Dafinul este o specie potrivită pentru tuns şi poate fi menţinut uşor la forma care se doreşte dacă este îngrijit cum trebuie. Tăierile de menţinere a formei trebuie făcute în fiecare primăvară sau toamnă. Prin tăieri, coroana plantei poate căpăta diferite forme (sferică, piramidală etc). Pe măsură ce planta creşte, se taie toate ramurile din partea de jos, dar se păstrează cele de sus. Când arbustul ajunge la o înălţime cu aproximativ 20 cm mai mult decât cea dorită, se taie vârful şi se lasă pe ramurile existente numai câte 3 frunze. Ramurile care apar în lateral se reduc la numai 3 frunze. Când arbustul a căpătat deja forma dorită, el mai trebuie tăiat numai pentru a i se menţine structura.
Specia se înmulţeşte prin seminţe sau prin ramuri tinere care se plantează în pământ şi care, în câteva luni, formează rădăcini. Seminţele se seamănă primăvara într-un ghiveci cu pământ la o adâncime de 2-3 cm. Se udă cu grijă, să nu fie excesiv de umed, altfel seminţele vor putrezi. Răsărirea durează între 3 săptămâni şi 3 luni.
Planta preferă solurile nisipoase, dar fertile, care se drenează rapid. Substratul poate fi orice pământ de grădină, proaspăt şi cu o structură bună. În perioada de creştere trebuie tratat cu o substanţă nutritivă care se aşează pe pământ. Se pot administra îngrăşăminte lichide, o dată la două săptămâni, aplicate pe pământul uşor umed, Este însă de preferat îngrăşământul natural, aplicat o dată la doi ani, atunci când se recomandă şi schimbarea pământului. Buruienile care apar în jurul arbustului se rup cu mâna, nu prin săpare, pentru a nu răni rădăcina. Necesită o udare atentă şi moderată. Atunci când pământul din ghiveci se usucă la suprafaţă este timpul pentru o nouă udare. Nu se udă niciodată în exces şi nici nu se lasă apa să stagneze în farfuria ghiveciului.