Se apropie cu pași repezi formarea recoltei la grâu. În această perioadă nu trebuie să lăsăm garda jos. Diferite specii de insecte dăunătoare ne pot dijmui recolta. În curând va apărea spicul de grâu, apoi va avea loc umplerea bobului la grâul de toamnă. Este perioada când fermierul stă cu ochii pe cultura ca pe „butelie” pentru a nu avea surprize neplăcute cu atacul ploșniței cerealelor (Eurygaster spp.). În mod teoretic, numărul maxim de ploșnițe din lanurile de grâu se înregistrează în a doua jumătate a lunii mai. Tot atunci are loc și depunerea pontei. Larvele noii generații apăr după 8-10 zile. În iunie avem larvele noii generații, în timp ce adulții apar la sfârșit de iulie. În anii trecuți, am observat în lanurile de grâu larvele noii generații, aflate în al treilea stadiu de dezvoltare încă din decada a treia a lunii mai. Acestea pot apărea mai repede ca urmare a apariției timpurie a adulților noii generații. Temperaturile mai ridicate decât în mod normal pot grăbi apariția hibernanților din păduri. Cu toate acestea, în ultimii ani, cel puțin în zona noastră din sud-est, densitățile ploșnițelor erau reduse, de sub o insectă pe metru pătrat. Posbila cauză pentru aceste densități reduse o constituție precipitațiile survenite exact în perioada când ponta era depusă.
Frunza atacată de adult hibernant de ploșniță
De asemenea, au intervenit și perioade cu temperaturi foarte reduse, care au alternat cu perioade mai călduroase, cu posibil impact asupra nivelului populațiilor de ploșniță. Parafrazând o vorba populară, vremea ciudată a „zăpăcit” ploșnițele grâului. Dar nu trebuie să ne culcăm pe o ureche. Anul acesta se prefigurează o lună mai cu precipitații reduse… adică avantaj pentru ploșnițe. Fiecare fermier trebuie să efectueze sondaje în lan, după metodologia stabilită și binecunoscută de către toți, pe care am descris-o în numerele trecute ale revistei și pe care nu o voi mai relua aici. Dacă pragul economic de dăunare (PED) este atins, fermierul trebuie să efectueze tratamente cu unul din insecticidele omologate pentru combaterea ploșnițelor cerealelor.
De asemenea, nu este recomdat să se facă tratamentul dacă vezi o insectă pe marginea lanului sau mai multe spice albinte. Fiindcă dacă nu este o densitate ridicată a ploșnițelor (peste PED) tratamentul ar fi nejustificat dpdv economic. Ba mai mult, pe lângă banii scoși din buzunar, putem rămâne și fară entomofauna utilă din lan (paraziții oofagi, etc.) cu efecte nefaste în următorii ani.
Nu trebuie să facem confuzii privind simptomele atacului.
Spic albit din cauza atacului de ploșniță hibernantă la tulpină (deasupra căruia se află spicul albit)
Dacă atacul adultului hibernant la frunze este oarecum inconfundabil, deoarece frunzele atacate se răsucesc și se usucă de la locul înțepării, atârnând că o sfoară, ei bine, în cazul spicelor pot apărea confuzii. Dacă vorbim de ploșnițele hibernante, acestea pot înțepa tulpinile tinere iar spicele aflate deasupra locului unde tulpina a fost înțepată fie rămân în burduf, fie, dacă apar și ulterior insectele înțeapă tulpina, acestea au aspect albit, sunt parțial sau total sterile și pot fi smulse cu ușurință. Ei bine, în cazul unor boli ale grâului putem să avem simptome asemănătoare, spicele să apară albite, dar să nu fie din cauza atacului ploșnițelor hibernante.
Atac de Gaeumannomyces graminis la prima vedere foarte asemănător cu al ploșniței hibernante
Anii trecuți au fost situații mai aparte. Atât în vestul județului Călărași, cât și în zone din județele Ialomița și Brăila, a fost prezentă o boală care, de obicei, o vedeam mai mult prin manualele de fitopatologie. Este vorba despre înnegrirea bazei tulpinii și rădăcinilor plantelor de grâu produsă de către ciuperca Gaeumannomyces graminis. Plantele atacate prezintă rădăcini și tulpini înnegrite la bază și, de asemenea, talia plantelor atacate este mai mică decât a plantelor normale, iar spicele pot fi albite și uscate prematur. Ca să nu se confunde atacul produs de Gaeumannomyces cu cel produs de adulții hibernanți de ploșniță, trebuie să se vadă dacă spicul albit se smulge cu ușurință (se vede și urma înțepăturii la spicele care se smulg ușor). Dacă nu se smulg cu ușurință înseamnă că plantele nu au fost „vizitate” de adulții ploșnițelor hibernante. Acesta este doar un caz, confuzii pot să fie mai multe. Tocmai de aceea este bine să întrebați și un specialist în protecția plantelor înainte de a lua sau nu o decizie a unui tratament. Mai ales că suntem în epoca modernă, unde informația circulă cu viteză foarte mare de la o persoană la alta (cel puțin în teorie).
Plantele atacate de patogenul Gaeumannomyces graminis au talie mai redusă iar spicele albite nu se smulg cu ușurință
Atac de tripsi adulți la spicul de grâu Alt dăunător de sezon prezent în lanurile de grâu an de an este tripsul cerealelor (Haplothrips tritici). În câmp pot să fie vizibile simptomele produse de atacul adulților de trips. Ca efect al atacului produs de către adulți pe rahis și spiculețe, se produce sterilitatea parțială sau totală a spicului, apărând astfel simptomul caracteristic de “albeața spicului”. Dacă în câmp au fost prezenți adulții este foarte posibil să avem probleme și cu larvele tripsului. Acestea atacă îndeosebi boabele în formare până la faza de coacere în ceară. Boabele atacate în faza de lapte nu se mai dezvoltă și devin șiștave. Pe boabele înțepate apar porțiuni decolorate. Pe lângă reducerea cantitativă a producției de boabe, tripsii provoacă deprecierea calității glutenului și a însușirilor biologice ale semințelor.
Pragul economic de dăunare este considerat pentru adulți de 8 exemplare/spic iar pentru larve de 25 exemplare/spic. În prezent nu se practică combaterea tripsului ca secvență tehnologică specifică acestui dăunător, dar tratamentele efectuate pentru combaterea gândacului bălos sau a ploșnițelor cerealolor au efect mare și asupra acestui dăunător.
Anul trecut a fost un atac ridicat de afide.
Atac de tripși adulți la spicul de grâu
Pe lângă pagubele directe, acestea pot să fie și „vehicule” de transport ale diferitelor viroze sau micoplasmoze ale plantelor de cultură (inclusiv cerealele), cu impact negativ asupra producției. De cele mai multe ori fermierii le văd prea tărziu în lan, atunci când densitatea lor este foarte mare, iar pragul economic de dăunare (PED) a fost depășit. În multe cazuri, tratamentele de combatere a afidelor se fac prea tărziu, când răul deja a fost făcut. Se recomandă monitorizarea câmpului, se aleg puncte de determinare pe diagonală solei, în cadrul fiecărui punct de determinare se analizează minim 50 de plante, iar dacă pragul economic de dăunare s-a depășit (primăvara – 25 afide/plantă), atunci se recomandă efectuarea unui tratament în vegetație cu un insecticid de contact sau local sistemic (translaminar) pentru combaterea afidelor. Problema este că aceste sondaje iau foarte mult timp, iar persoana care le face trebuie să aibă ochi foarte buni, să numere afidele (evident, cu ajutorul unei lupe). În luna mai, afidele la cereale se găsesc fie pe frunze, caz în care se pot observa mai ușor, fie pe spice (după formarea acestora), în acest din urmă caz se pot observa mai greu și este nevoie de un ochi avizat. De asemenea, afidele se pot găsi și pe aristele spicelor. Prin urmare, nu este greu de înțeles de ce, în cele mai multe cazuri, se pierde fereastra optimă pentru combaterea afidelor, iar populațiile acestora pot să crească în timp. La noi în țară, doar în unii ani, afidele la cereale au densități ridicate, fapt ce poate pune probleme fermierilor. Acest lucru s-a întâmplat în primăvara anului trecut, fix în luna mai, când fermierii din sudul și estul tarii s-au trezit cu spicele de grâu, „învelite” de afide.
Afidele pe frunza de grâu
Condițiile climatice din acea perioadă au ajutat afidele (temperaturi ridicate și umiditate mare). Anul trecut am văzut la treabă larvele și adulții de buburuze (Coccinella septempunctata), consumând afidele de pe frunzele și spicele de grâu, dar masa lor (afidele) era mult prea bogată. Cam asta este, pe scurt, despre o parte din dăunătorii de sezon ai grâului de toamnă, în condițiile unui an atipic. În această perioadă, monitorizarea lanului este cheia succesului. Și, de asemenea, comunicarea cu ceilalți fermieri sau specialiști din domeniul protecției plantelor.
Afidele pe spicul de grâu
Cu toții ne întrebăm oare ce surprize ne va rezerva viitorul? Să sperăm că vor fi surprize plăcute și că vom avea recolte bogate, iar inputurile nu se vor mai scumpi!
Dr. ing. Georgescu Emil INCDA Fundulea
Sursa: https://www.sanatateaplantelor.ro/daunatori-de-sezon-ai-graului-de-toamna/