Evoluția emisiilor de poluanți atmosferici în contextul schimbărilor climatice

Ing. Lidia IURCHEVICI – Cercetător științific III

Emisiile de poluanți atmosferici reprezintă atât o problemă națională, cât și una europeană și globală, întrucât aceștia, chiar dacă sunt emiși într-o regiune, pot pătrunde în atmosferă și pot provoca deteriorarea calității aerului în alte regiuni. Europa a înregistrat reduceri semnificative ale emisiilor multor poluanți atmosferici în ultimele decenii, ceea ce a dus la îmbunătățirea calității aerului. Cu toate acestea, nivelurile de poluare a aerului sunt încă foarte ridicate și problemele de calitate a aerului continuă.

Poluarea aerului afectează, pe lângă sănătatea umană, și mediul. Unele regiuni din Europa au cunoscut o scădere importantă a acidificării datorită excesului de compuși de azot atmosferic și sulf. Eutrofizarea este o problemă de mediu cauzată de excesul de nutrienți ce intră în ecosistem. Concentrațiile mari de ozon duc la distrugerea culturilor, iar majoritatea culturilor agricole sunt expuse la niveluri de ozon ce depășesc obiectivele pe termen lung. Problema afectează suprafețe agricole mari, în special în sudul, centrul și estul Europei. Dioxidul de sulf contribuie la acidifierea precipitațiilor și are un efect toxic asupra solurilor și vegetației. În Graficul 1, sunt ilustrate emisiile de poluanți atmosferici și de gaze cu efect de seră la nivelul celor 27 de țări ale Uniunii Europene, date trimestriale:

Astfel, conform datelor din Graficul 1, tendința emisiilor de poluanți atmosferici și gaze cu efect de seră a fost crescătoare în ultimii ani, cu 15,2% în trimestrul 4 al anului 2022, față de trimestrul 3 al anului 2020. Din totalul cantităților acestor emisii, agricultura, silvicultura și pescuitul produc între 12,09 – 14,83%. De remarcat este faptul că, în agricultură, cele mai scăzute emisii sunt în trimestrul 1, adică în perioada iernii. La nivelul României, cel puțin pentru moment, tendința este încurajatoare, în sensul că, în trimestrul 4 al anului 2022, s-au produs mai puțini poluanți și gaze cu efect de seră față de trimestrul 4 din 2020, cu 3,9% (Graficul 2).

Indicatorii statistici calculați pentru emisiile de poluanți atmosferici și gaze cu efect de seră la nivelul României, indică faptul că, în intervalul analizat, cantitatea medie a fost de 30.105,8 mii tone, ritmul mediu anual a fost de 0,63%, iar coeficientul de variație de 5,63%. Dintre poluanții atmosferici și gazele cu efect de seră, sunt prezentați în graficele următoare dioxidul de carbon, metanul și oxidul de azot.

Emisiile deCO₂ la nivelul țării noastre în intervalul 2012-2021 au scăzut cu 19,8%, până la 64,7 milioane tone, variația anuală fiind fluctuantă. În intervalul analizat, cantitatea medie a fost de 67 milioane tone, ritmul mediu anual a fost de -2,42%, iar coeficientul de variație de 7,26% (Graficul 3).

Emisiile demetan în perioada 2012-2021 au scăzut cu 12%, până la 860,8 mii tone, ritmul mediu anual fiind de -1,4%, iar coeficientul de variație de 4,04% (Graficul 4).

În schimb, emisiile de oxid de azot la nivelul țării noastre, între anii 2012-2021, au crescut cu 12,2%, până la 38,6 mii tone, ritmul mediu anual fiind de 12,2%, iar coeficientul de variație de 4,48% (Graficul 5). Creșterea poluării aerului cu azot – ca ioni de amoniu, amoniac, monoxid și dioxid de azot care sunt depuse pe sol, reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa biodiversității. Azotul constituie un nutrient limitator în creșterea plantelor, specii de plante din unele habitate, adaptate la condițiile deficitare de nutrienți, putând continua să evolueze pe soluri cu conținut scăzut de azot. Oxizii de azot sunt produși la temperaturi ridicate atunci când combustibilii sunt arși și apar cel mai frecvent în timpul traficului rutier și al producerii de energie din combustibili fosili. Când plantele sunt expuse la oxizi de azot, țesutul este albit sau distrus, încetinind creșterea și provocându-le daune. Oxizii de azot contribuie, de asemenea, la apariția smogului, la formarea ploii acide, la calitatea proastă a apei, la acumularea de nitrați în sol și la creșterea efectului de seră.

Ozonul troposferic terestru se formează prin reacții fotochimice dintre oxizii de azot și compușii organici volatili. Împreună cu pulberile în suspensie din aer, face parte vara din „smogul fotochimic”. Prin acţiunea asupra vegetaţiei și pădurilor, ce poate să ajungă chiar până la atrofierea unor specii, ozonul este un poluant ce poate produce mari daune în sectorul agricol. Prezența radiației solare catalizează formarea ozonului, intensitatea acesteia crescând concentrația de ozon, care este mai mare în zonele îndepărtate de sursele de emisie, pe direcția vântului dominant.