Insecuritate alimentară crescută în cazul aplicării unei taxe mondiale pentru emisiile din agricultură

Cercetătorii de la Institutul Național de Studii de Mediu din cadrul IIASA, Institutul Național de Studii de Mediu din Japonia (NIES) și Universitatea Kyoto, au rezumat rezultatele a opt modele agricole globale pentru a analiza diverse scenarii până în 2050. Scenariile au vizat diferite căi de dezvoltare socio-economică, inclusiv una în care lumea urmărește durabilitatea și una în care lumea urmărește tendințele actuale de dezvoltare, diferitele niveluri ale încălzirii globale și dacă au fost sau nu utilizate politici de atenuare a schimbărilor climatice.

Rezultatele cercetării punctează că un sistem unic de atenuare a schimbărilor climatice aplicat tuturor sectoarelor, cum ar fi o taxă mondială privind emisiile de carbon, ar putea avea un impact grav asupra agriculturii și ar avea ca rezultat o răspândire a foametei mai mare și insecuritate alimentară mai ridicată decât impactul direct al schimbărilor climatice. Mai degrabă sunt necesare politici mai inteligente și mai cuprinzătoare.

Până în 2050, modelele sugerează că schimbările climatice ar putea fi responsabile pentru punerea în pericol de foamete a 24 de milioane de persoane, în medie, unele modele sugerează până la 50 de milioane de persoane. Cu toate acestea, dacă agricultura este inclusă în sisteme foarte stricte de atenuare a schimbărilor climatice, cum ar fi o taxă mondială privind emisiile de dioxid de carbon sau un sistem global de comercializare a cotelor de emisie care să aplice aceleași reguli tuturor sectoarelor economiei, creșterea prețurilor la alimente ar însemna când vine vorba de oameni 78 milioane expuși riscului de foamete, unele modele constatând că până la 170 de milioane ar fi în pericol.

Unele zone sunt probabil mult mai vulnerabile decât altele, cum ar fi Africa sub-sahariană și India.

Există un consens în creștere că agricultura, unul dintre principalii emițători de gaze cu efect de seră din lume, trebuie să facă mai mult pentru a reduce povara emisiilor de carbon. Noile cercetări arată că, fără o planificare atentă, povara politicilor de atenuare este pur și simplu prea mare. Toate modelele au arătat că implementarea unor măsuri precum taxa pe carbon ridică costul producției de alimente.

Concluziile sunt importante pentru a contribui la realizarea faptului că agricultura trebuie să primească un tratament foarte specific în ceea ce privește politicile privind schimbările climatice.