Lucrările de îngrijire a culturii de roșii în câmp încep prin completarea golurilor, care se realizează, de regulă, în primele 5-10 zile de la plantare. Praşilele, manuale sau mecanizate, se efectuează de 5-7 ori.
Alături de lucrările de îngrijire cu caracter general, de mare importanţă sunt lucrările cu caracter special: palisarea, copilitul, cârnitul şi defolierea.
- Palisarea este o lucrare obligatorie pentru a se asigura o bună etalare şi conducerea plantelor pe verticală, permițând o mai bună iluminare şi aerisire. Pentru cultura în ciclul scurt, palisarea se realizează pe spalier de 40-50 cm, plantele fiind conduse orizontal pe sârma spalierului.
- Copilitul are o importanță deosebită, eliminându-se lăstarii care concurează cu tulpina principală pentru sursele de apă, nutrienți și lumină.
- Cârnitul (ruperea vârfurilor de creștere) se efectuează la 3-5 inflorescenţe, pentru culturile realizate în ciclul scurt, sau la 8-10 inflorescenţe, în cazul culturilor din ciclul prelungit. Scopul lui constă în stimularea polenizării şi grăbirea maturării fructelor.
- Defolierea reprezintă îndepărtarea frunzelor îmbătrânite sau bolnave de la baza plantelor. Lucrarea se efectuează treptat, până la nivelul inflorescenţei la care începe maturarea primelor fructe.
Lucrările de îngrijire a culturii de roșii din sere și solarii sunt deosebit de complexe şi pot fi cu caracter general sau cu caracter special. Ele încep prin completarea golurilor, care, în cazul serelor și solariilor, se recomandă a se efectua în decursul unei perioade de până la 30 zile de la plantare.
- Conducerea plantelor şi palisarea se efectuează folosindu-se sistemul de susţinere special amenajat în seră/solar.
- Afânarea solului, acolo unde este cazul, se face ori de câte ori este nevoie, manual şi mecanizat, înainte de mulcire.
- Mulcirea se efectuează cu materiale specifice (paie, turbă, diferite amestecuri organice, folie de polietilenă, agrotextile etc.).
- Copilitul se efectuează săptămânal, concomitent cu dirijarea plantelor pe sfoara de susţinere.
- Defoliatul constă în eliminarea frunzelor îmbătrânite, aflate sub etajul de fructe, care au început să se matureze.
- Polenizarea suplimentară se efectuează mai ales în perioada când lumina este deficitară şi umiditatea relativă a aerului este prea ridicată.
- Cârnitul are rolul de a opri creşterea plantelor, prin suprimarea vârfului tulpinii după 2-3 frunze de la ultima inflorescenţă, cu scopul de a limita perioada de recoltare, de a grăbi creşterea şi maturarea fructelor şi de a îmbunătăţi calitatea acestora. Lucrarea se execută cu circa două luni înainte de data ultimei recoltări.
- Dirijarea factorilor de mediu este o lucrare care se efectuează permanent, de la înfiinţarea culturii până la ultima recoltare, şi are ca scop aducerea factorilor (lumină, temperatură, umiditate şi aer) la nivelul valorilor optime.
Irigarea și fertilizarea
La culturile de tomate în câmp deschis, irigarea se efectuează ori de câte ori este nevoie, astfel că umiditatea din sol să fie de 50-60% din IUA (Intervalul Umidității Active), de la plantare până la apariţia fructelor, şi de 60-70% din IUA, în perioada fructificării. Norma de irigare pentru ciclul scurt este de circa 4.000 m3/ha, distribuită cu 10-12 udări, şi de circa 6.000 m3/ha, în ciclul lung, distribuită în 15-20 udări.
Fertilizarea fazială se efectuează în funcţie de gradul de aprovizionare a solului cu elemente nutritive şi de sistemul de cultură (ciclul scurt sau ciclul lung). În ciclul scurt, se aplică două fertilizări: prima, cu îngrăşăminte complexe (200-300 kg/ha), iar a doua, cu azotat de amoniu (200 kg/ha). În ciclul lung, se aplică 2-3 fertilizări la sol, primele două, ca la culturile în ciclul scurt, iar a treia fertilizare o repetă pe a doua, când se leagă fructele în a cincea inflorescenţă.
În cazul culturilor de roșii din sere și solarii, irigarea se practică pe rigole şi prin aspersie sau, în cazul culturii înfiinţate în saci nutritivi sau module cu turbă, prin picurare.
Copilirea tomatelor – ce rol are și când se face?
Copilirea este una dintre cele mai importante lucrări de întreținere a culturii de tomate, fiind obligatorie, pentru producțiile din grădini sau spații protejate (sere și solarii), și doar recomandată, pentru roșiile cultivate în câmp. Lucrarea se impune doar la soiurile sau hibrizii cu creștere nedeterminată (care ating înălțimi de peste 1,8 m) și semideterminată (care ating între 80 și 100 de cm). Operațiunea constă în îndepărtarea lăstarilor (copili) care cresc la baza tulpinii sau a frunzelor principale, concurând cu acestea pentru sursele de apă, nutrienți și lumină. Reține că, în cazul hibrizilor care se dezvoltă pe două tulpini, se păstrează unul dintre copilii de la baza plantei, pentru a forma a doua tulpină.
Perioada optimă pentru copilire este când lăstarii ating 2-3 cm lungime, dar nu mai mult de 5 cm. Astfel, lăstarii se cicatrizează mai repede. Este recomandat să repeți operațiunea o dată pe săptămână, ca să înlături lăstarii tineri înainte ca ei să consume prea multe substanțe nutritive. După copilire, este indicat să aplici tratamente cu fungicide, pentru prevenirea apariției putregaiului cenușiu (Botrytis cinerea), și cu insecticide, pentru a preveni atacul țânțarului tomatelor (Lasioptera spp.). Este foarte important să te consulți cu specialiștii și să citești cu atenție etichetele produselor pe care le găsești în fitofarmacii, pentru a ști exact care sunt doza optimă, frecvența și timpul de pauză între tratamente.
Rolul copilirii este foarte important, pentru că, în lipsa lui, planta asigură nutriția acestora în detrimentul inflorescențelor și al dezvoltării fructelor. Practic, copilii netăiați devin noi tulpini (pe lângă cea principală), care dezvoltă, la rândul lor, propriile flori și fructe. Astfel, tulpina principală nu mai crește la cotele normale și capacitatea de fructificare a acesteia este mai mică. Prin urmare, copilitul este esențial pentru a obține o recoltă bogată și de calitate.
Recoltarea tomatelor
Recoltarea tomatelor în cultura de câmp se realizează când fructele ating gradul de maturare dorit. Recoltarea se poate realiza manual, dar și prin unele mijloace mecanice. Recoltarea complet mecanizată se efectuează cu combine speciale, care taie plantele la 2-3 cm sub nivelul solului; le preiau cu elevator, care le conduce la un scuturător ce separă fructele şi solul de tulpinile şi frunzele plantei. Producţia ce se poate obţine în condiţiile din ţara noastră variază între 20 şi 40 t/ha, dar poate ajunge şi la 60-80 t/ha.
În cazul culturilor din sere și solarii, recoltarea se efectuează eşalonat, atunci când fructele ating stadiul de maturare optim. Fructele devin corespunzătoare pentru recoltat, în cazul ciclului scurt, în perioada 25-30 mai, în zonele sudice şi sud-vestice, sau în perioada 5-15 iunie, în celelalte zone; în cazul culturilor în ciclu prelungit, recoltatul începe cu 5-10 zile mai târziu. Perioadele de recoltare se termină în jurul datei de 30 iulie, la ciclul scurt, şi 15 septembrie, la ciclul prelungit. Producţia variază între 40-50 t/ha, la cultura în ciclu scurt, şi între 55-70 t/ha, la cultura în ciclu prelungit.
Roșiile sunt cultivate și consumate pe aproape tot Globul, în țara noastră fiind consumate atât în stare proaspătă, cât și conservate. Respectarea tehnologiei de cultivare și adoptarea unor scheme de tratament eficiente garantează cultivatorilor producții bogate și o profitabilitate pe măsură.
Sursa: https://www.agro.basf.ro/