Toți fermierii cunosc foarte bine ce dăunători pot să pună probleme culturii rapiței în perioada toamnei, atunci când plantele se află la început de drum și sunt foarte sensibile la atacul acestora. Începând cu puricii de pământ (Phyllotreta spp.), puricii cruciferelor (Psylliodes chrysocephala) continuând cu larvele viespii rapiței (Athalia rosae) și apoi cu larvele fluturelui alb al verzei (Pieris brassicae), a buhei verzei (Mamestra brassicae), iar în ultimii ani cu molia verzei (Plutella xylostella). Tot în ultima perioadă, fermierii s-au confruntat și cu atacul șoarecilor de câmp (Microtus arvalis). Despre afide se știe că cea mai problematică specie pentru plantele de rapiță este păduchele cenușiu al verzei (Brevicoryne brassicae). În ultimii ani, rare au fost situațiile când acest dăunător a fost prezent la rapița în toamnă. Atacul păduchelui cenușiu al verzei este caracteristic mai degrabă primăvara sau la început de vară, când plantele de rapiță se află spre sfârșitul perioadei de vegetație, atunci când sunt atacate silicvele sau tulpinile și inflorecente (dacă atacul este un pic mai timpuriu). Atacuri mari ale afidelor, în perioada toameni nu prea s-au mai înregistrat, cel puțin nu am citit în literatura de specialitate autohtonă despre așa ceva. Încălzirea globală schimbă datele problemei, inclusiv la noi în țară.
Păduchele verde al piersicului (Myzus persicae), pe fata inferioară a frunzelor de rapiță; În ultimii ani, atât în sudul țării dar și în mai multe zone din vest, fermierii s-au confruntat cu un atac neobișnuit (pentru ei) de afide. Nu era vorba despre păduchele cenușiu al verzei ci despre păduchele verde al piersicului (Myzus persicae). În 2018 de exemplu, în câmpul experimental de la INCDA Fundulea, afidele și-au făcut simțită prezenta, din a doua jumătate a lunii octombrie, fiind numeroase, în parcele cu rapiță pe care le-am monitorizat, până la sfârșitul lunii noiembrie, când a venit iarna. Prezența păduchelui verde al piersicului a avut drept principală cauză condițiile climatice foarte favorabile acestei specii și anume temperaturi ridicate și secetă. Să ne aducem aminte, toamna anului 2018 a fost foarte secetoasă și călduroasă. Adică exact că acum! Revenind la anul 2018, începând cu ultima lună de vară până aproape de venirea iernii, în majoritatea zonelor din sudul țării, dar și în zona de vest nu s-au înregistrat precipitații sau acestea au fost neînsemnate cantitativ. Drept urmare plantele de rapiță nu au răsărit, sau dacă acestea au „scos capul la lumină”, densitatea a fost necorespunzătoare. Spre deosebire de 2018, în această tomnă s-au înregistrat precipitații, mai mult sau mai puțin însemnate, în funcție de zonă, care au facilitat răsărirea plantelor de rapiță.
Dar în luna octombrie, condițiile au fost foarte similare cu cele din octombrie 2018. Și păduchele verde a piersicului și-a făcut iar apariția pe plantele de rapiță! Păduchele verde al piersicului (Myzus persicae), pe fața inferioară a frunzelor de rapiță; Mulți s-au mirat când au văzut acest tip de afide pe plantele de rapiță, dar nu este ceva care nu s-a mai întâmplat. Rapița se află pe lista plantelor gazdă ale acestui danator. Această specie este foarte polifagă, fiind semnalată la peste 240 de specii de plante, din 64 de familii botanice diferite. Sunt preferate piersicul (de unde și numele acestei specii), caisul, tomate, vinete, ardei, cartof, tutun, salată, spanac, mazăre, fasole, lucernă, rapiță, etc. Atenție! La vederea afidelor pe frunzele de rapiță, mulți ar fi tentați să spună că este vorba despre păduchele cenușiu al cruciferelor (Brevicoryne brassicae), fiind una dintre cele mai întâlnite specii de afide la plantele de rapiță. În acest din urma caz, femelele nearipate au culoarea corpului galben-verzuie, fiind acoperite cu o secreție ceroasă.
În cazul păduchelui verde al piersicului nu există secreția ceroasă! Afidele se găsesc pe fața inferioară a frunzelor de rapiță, unde formează colonii și se hrănesc înțepând și sugând sucul celular. În mod normal, atacul este periculos când plantele sunt tinere. În urma atacului țesutul se necrozează, frunzele se pot îngălbeni și uscă.
Acum, anul trecut, au existat situații foarte variate. Dacă afidele au apărut în sole unde plantele erau dezvoltate, pagubele au fost minime. Dar aceste situații au fost mai rare. În multe cazuri plantele au răsărit cu întârziere, fiind mai sensibile la atac. Au existat situații când plantele de rapiță, atacate în prealabil de larvele viespii rapiței să fie ulterior „vizitate” și de către afide. Dacă mai adaugăm și seceta din toamnă, putem spune că „s-au aliniat astrele” pentru atacul dăunătorilor. Nu și pentru fermieri! În cadrul proiectului ADEWR 4.1.5., în toamna anului 2018, am avut o experiență cu rapița. Am urmărit evoluția principalilor dăunători din toamnă. Când afidele și-au făcut apariția, am început să le monitorizez săptămânal. În parcelele netratate, pe data de 5 noiembrie, s-a înregistrat o densitate medie de 160 afide/planta iar o săptămână mai tărziu s-a înregistrat o densitate medie mai mare de 243 de afide/plantă!
Densități ridicate la plantele netratate s-au înregistrat și în săptămânile următoare, până pe data de 1 decembrie, când a venit gerul, temperatura minimă coborând sub valoarea de -10°C. Avea să fie singura zi din luna decembrie așa de rece. Uneori iarna este „cel mai bun insecticid”. La parcelele la care s-a efectuat tratamentul semințelor, densitatea afidelor a fost de aproximativ 10 ori mai mică decât la plantele netratate. La parcelele netratate, au dispărut mai mult de 70% din plante. Atacul larvelor viespii rapiței în luna septembrie, atacul larvelor moliei verzei și al fluturelui alb al verzei, la care s-a adăugat atacul afidelor în perioada octombrie-noiembrie, toate acestea pe fondul unei secete ridicate au făcut că plantele de rapița să nu treacă de „examenul iernii”. În literatura de specialitate se menționează că, toamna, dacă mai mult de 20% din plantele dintr-o anumită sola sunt atacate de afide (indiferent de specie), atunci cultura trebuie tratată. Pentru evaluarea atacului, sondajele trebuie efectuate pe diagonală lanului de rapiță.
Afidele sunt prezente, la început în zona marginii lanului, ulterior migrând în interiorul lui. În unele cazuri nu se justifică aplicarea unui insecticid pe toată suprafața, ci numai în zona marginală a lanului, unde afidele pot fi prezente într-un număr mai ridicat. Acum, referitor la problema tratamentului, la rapița este o mică provocare. Afidele se găsesc pe fața inferioară a frunzelor. Prin urmare, frunzele de rapiță pot să acționeze ca niște umbrele pentru afide iar în cazul aplicării unui tratament cu insecticide de contact, efectul substanței active asupra afidelor s-ar putea să nu fie cel scontat. Caz în care recomandabil ar fi folosirea unor insecticide sistemice sau local sistemice. Tocmai de aceea, decizia efectuării sau neefectuarii tratamentului împotriva afidelor trebui luată după o serioasă monitorizare a lanului de rapiță. Ce s-a întâmplat anul trecut a fost ceva ieșit din comun. Eu unul, în cei 14 ani de activitate în acest domeniu, nu am văzut atac așa ridicat de afide la rapiță, în luna noiembrie. Acest lucru s-a întâmplat ca o consecință a condițiilor climatice atipice, înregistrate în perioada toamnei, în ultimii ani. O dată cu schimbările climatice se schimbă și insectele dăunătoare. De cele mai multe ori, în dezavantajul fermierilor.
Dr. ing. Georgescu Emil INCDA Fundulea