Protejarea plantelor ornamentale pe timp de iarnă

Muşuroirea bazei tulpinii este necesară la trandafiri, dar şi la alte specii, cum ar fi  hortensia, bujor, rododendron ş.a. În afară de muşuroirea bazei tulpinii, o altă metodă de protecţie a plantelor contra îngheţului este protejarea coroanei. În afară de trandafirii cu trunchi şi coroană, învelirea coronamentelor se practică în perioada de tinereţe şi la alte plante. Astfel, unele specii de Magnolia, când sunt plantate în regiuni cu ierni aspre şi prelungite au nevoie să fie protejate prin învelirea coroanei. Această operaţie este cu atât mai dificilă, cu cât volumul coroanei este mai mare.

Învelirea se face cu rogojini sau prelate, după ce în prealabil s-a făcut o reducere a volumului coroanei prin strângerea şi legarea ramurilor între ele, şi nicidecum prin tăiere. Ţinând seama că ramurile de Magnolia sunt casante, atât operaţia de strângere a acestora cât şi învelirea coroanei, trebuie să se facă cu răbdare şi atenţie. În timpul iernii, învelişul va fi controlat, curăţat de zăpadă sau chiciură, pentru a nu produce presiuni asupra ramurilor din interior, care ar putea să se rupă. Alte plante arbustive foioase care suferă din cauza gerului, dar care datorită creşterii lor târâtoare nu pot fi protejate prin muşuroire sau învelirea coroanei, vor fi ferite de îngheţ, brume etc., prin acoperirea lor cu un strat de frunze uscate sau cetină de brad. Grosimea învelişului variază în funcţie de regiuni, sensibilitatea plantei şi natura materialului cu care se face acoperirea.

Speciile de plante care au o dezmugurire timpurie suferă adesea din cauza brumelor. Pentru a preveni pagubele produse de aceasta, iarna se va aduna zăpadă cât mai multă în jurul trunchiurilor plantelor. Primăvara, zăpada, prin topirea ei lentă, ţine solul rece şi întârzie dezmugurirea. Plantele foioase sempervirescente (veşnic verzi) şi răşinoasele suferă pagube însemnate din cauza zăpezii ce se depune pe coroanele lor şi care nu este îndepărtată imediat.

Îndepărtarea zăpezii se face cu uşurinţă dacă folosim o şipcă care are la vârful ei montată o paletă-evantai, confecţionată din fibre flexibile din material plastic sau nuiele. Flexibilitatea acestei nuiele-evantai, va asigura înlăturarea zăpezii fără să producă rănirea ramurilor. Înlăturarea zăpezii imediat după depunerea sa, când este încă afânată, este o lucrare de întreţinere de mare importanţă şi orice întârziere în executarea ei poate produce pagube imense, în special coniferelor, distrugându-le vârfurile şi ramurile sau chiar frângându-le trunchiurile. Aceste pagube sunt de nerecuperat şi pot duce la mutilarea sau pierderea totală a unor exemplare unice, de mare valoare decorativă. Formele columnare sau piramidale de foioase cu frunze persistente cât şi cele de răşinoase, suferă de asemenea, din cauza greutății zăpezii. Ca atare, aceste forme predispuse la dezbinarea sau ruperea ramurilor se protejează prin legarea coronamentelor.

 Legarea se face cu sfoară, începând de jos şi mergând în spirală până la vârf. Legarea prea timpurie sau întârzierea dezlegării coroanelor în primăvară, vor avea consecinţe asupra aspectului decorativ al plantelor, deoarece produce uscarea unor părţi a frunzişului din interior şi apariţia de goluri în coroane. Primăvara devreme, odată cu topirea ultimelor zăpezi şi dispariţia pericolului de îngheţ, se va proceda la desfacerea muşuroaielor şi dezgroparea sau dezvelirea plantelor care au fost protejate în timpul iernii.