Sparanghelul, o cultură profitabilă!

Sparanghelul, planta minune care ține diabetul la distanță. Dozele mari de extract de sparanghel au avut un efect semnificativ asupra producției de insulină în teste. Sparanghelul, o legumă populară, poate ajuta la păstrarea sub control a diabetului zaharat, ajutând nivelul zaharului din sânge să rămână sub control în timp ce crește producția de insulina, hormonul care ajută organismul să absoarbă glucoza.

Sparanghelul a fost cultivat de peste 2.000 de ani și poate fi cultivat din semințe sau diviziuni. Plantele ajung la producție completă după trei ani, deși recoltarea ușoară poate începe în al doilea an. Odată stabilită, o plantă de sparanghel va asigura recolte abundente timp de cincisprezece ani sau chiar mai mult. Sparanghelul are nevoie de pământ bine drenat și se va dezvolta în sol ușor acid (pH de aproximativ 6,5), dar va tolera condiții alcaline pana la 9,0.

Producătorii plantează, în general, aproximativ 12.000 până la 14.000 de plante pe hectar în rânduri unice, cu 12 cm între plantele din rând și 1,5 m  între rânduri. Indiferent dacă se plantează coroane sau transplanturi, sparanghelul este plantat într-o brazdă adâncă de 20 cm cu o configurație în formă de W în partea inferioară a brazdei. Coroana și transplantul sunt plantate în brazde în formă de W sub suprafața solului, iar brazda este umplută treptat cu sol în timpul sezonului de creștere.

Sparanghelul este, de obicei, plantat în luna mai, astfel încât frunzele întinse (feriga) se dezvoltă înainte de iarnă. Irigarea este foarte recomandată și va contribuie la asigurarea unei culturi mai consistente din an în an. Sparanghelul alb este de fapt același ca sparanghelul verde, dar este cultivat subteran.

Fermierii germani își plantează sparanghelul sub mormane de sol numite dealuri. Lipsită de lumina soarelui care împiedică dezvoltarea clorofilei (pigmentul verde în plante), sulițele rămân albe. Cerințe mari de sparanghel și un consum ridicat este semnalat în țări precum Anglia, Franța, Germania. În România, în ultimii ani, câțiva fermieri au început să cultive serios această plantă ca urmare a cererii sale pe piața externă.