- Din nou pe pierdere culturile neirigate de porumb și floarea soarelui.
- Agricultura României, din cauza unei strategii coerente pe termen lung, este sub 50% din potențialul de producție pe care îl are.
- Avem 9,7 milioane de hectare de teren arabil, dar pregătite pentru irigații doar 1,6 milioane de hectare.
- Multe societăți agricole intră în insolvență și faliment.
- Ministerul Agriculturii preferă doar partea plină a paharului.
O vestă bună a venit de la ministrul Agriculturii, Florin Barbu, care a anunțat printr-o postare pe Facebook că fermierii români au realizat o producţie de 19,3 milioane de tone de cereale (grâu, secară, ovăz, orz) şi rapiţă, din care 2,5 milioane de tone reprezintă rapiţa. Furat de entuziam, ministrul a ținut să sublinieze că: „Producţii record la culturile de toamnă obţinute de fermierii noştri! Acesta este rezultatul sprijinului corect acordat fermierilor.”
Sigur, merită pe deplin felicitări fermierii noștri care, trudind zi lumină și sub soarele dogoritor al verii, au reușit încă o dată să asigure țării aceste producții agricole.
Cum arată însă fața dezastrului, despre care ministrul Agriculturii nu vorbește?
Culturile de porumb și floarea soarelui sunt distruse chiar și în proporții care ajung la 80-90% în județele din sudul țării. Mulți fermieri care s-au încăpățânat să înființeze aceste culturi și anul acesta, după dezastrul pe care l-au contabilizat în ultimii 4 ani tot din cauza secetei, au ajuns într-o situație și mai grea. Anul trecut, peste 2 milioane de hectare cultivate cu porumb şi floarea-soarelui au fost afectate de secetă. Anul acesta, din datele LAPAR situaţia va fi și mai gravă.
Fermierii au început să spună că vor renunța la aceste culturi care sunt tot mai afectate de secetă, iar pentru ei asta înseamnă pierderi. Statul va acorda, cu siguranță, despăgubiri pentru culturile lovite de secetă, dar ele nu vor acoperi nici măcar costurile de înființare. De notat este și faptul că 3% din subvenția APIA acordată sectorului agricol a fost oprită la bugetul statului pentru despăgubiri de secetă. Statistic, avem în fiecare an peste 7,2 milioane de hectare de teren agricol supuse secetei, datele fiind colectate din 1950 până în 1997 când România mai avea cercetare agricolă.
România depinde prea mult de capriciile vremii când vine vorba despre agricultură. Avem o suprafaţă acoperită de instalații de irigat reabilitată de 1,6 milioane de hectare, din cele 3,2 milioane pe care le-am avut în 1990. Din cele 1,6 milioane de hectare se irigă într-un an circa 500.000 de hectare, din cele 1 milion de hectare contractate de fermieri, conform datelor ANIF. Mult prea puțin, dacă avem în vedere că suprafața arabilă a țării este de circa 9,7 milioane de hectare. Sistemul de irigații, care a fost proiectat înainte de anii 1980, era prevăzut cu lacuri de acumulare cu o capacitate foarte mare pentru a putea deservi și alte scopuri: protecție împotriva inundațiilor, dezvoltarea pisciculturii și dezvoltarea sistemelor hidroenergetice.
Cu siguranță, lucrurile ar fi arătat astăzi mult mai bine dacă am fi reușit să irigăm mai mult. În lipsa irigațiilor, profiturile multor fermieri au dispărut sub dogoarea soarelui.
După cum am atras atenția în repetate rânduri, sprijinul fermierilor nu se rezumă doar la cel subliniat de ministrul Agriculturii. Pe lângă subvenții, care ar trebui să fie comparabile cu cele primite de fermierii din Occident, ei au nevoie de o piață corectă. Nu poți rezista de la an la an în condițiile în care inputurile se scumpesc de două, trei ori, iar prețul de vânzare al producției stagnează sau chiar scade, cum s-a întâmplat în anumite perioade, anul acesta la grâu.
Rezultatul acestei politici dezastruase, care ignoră criteriile de performanță în alocarea subvențiilor, este că mulți fermieri renunță la afaceri, în timp ce alții își cer insolvența și falimentul.
Raportul BNR asupra stabilității financiare din iunie 2025 subliniază că numărul firmelor agricole insuficient capitalizate este în creștere, iar datoriile sectorului au ajuns în iunie 2024 cu 27% mai mari față de aceeași lună a anului anterior.
Anul trecut, 123 de companii agricole au ajuns în instanță cu dosare de insolvență, iar aproape jumătate dintre cele ale căror cereri au fost admise au intrat direct în faliment.
Anul acesta situația ar putea deveni și mai gravă, datele Oficiului Național al Registrului Comerțului aratând că în primele nouă luni ale anului aproape 100 de companii au intrat în insolvență, iar ceva mai mult de jumătate au intrat în faliment.
Nicu Vasile, președintele Ligii Asociației Producătorilor Agricoli:
“Anul agricol s-a încheiat, iar astăzi suntem la ora bilanțului. Să evidențiem părțile bune, adică producțiile record la cereale și rapiță și să le mulțumim fermierilor care au muncit pentru obținerea lor, dar la fel de important, din punctul de vedere al LAPAR, este să găsim soluții pentru ceea ce nu merge. Iar aceste soluții pot fi găsite doar printr-un dialog deschis și sincer bazat pe analiza cifrelor, a realizărilor sectorului agricol și dezvoltarea de planuri corecte pentru noul an agricol între partea guvernamentală și asociațiile fermierilor. Ar fi momentul să discutăm serios și despre rolul pe care trebuie să-l joace cercetarea agricolă românească în noile condiții climatice după ce foarte mulți ani de zile am ingnorat-o. Din păcate însă, Ministerul Agriculturii doar mimează acest dialog de ani de zile, iar cei care plătesc sunt fermierii și consumatorii români, dovada fiind importurile de produse agro-alimentare tot mai mari și scumpirea cosului zilnic al consumatorului care duce la o scădere accentuate a nivelului de trai al populației”.
Dr. ing. Nicu Vasile, Președinte LAPAR