Încă de la sfârşitul lunii februarie se poate începe plantarea trandafirilor. Cele mai bune locuri pentru trandafiri sunt cele bine luminate, aerisite, ferite de vânt. După încheierea plantării, se face un muşuroi în jurul plantei pentru a o proteja de îngheţurile târzii de primăvară.
Mai târziu, după dezmușuroire, se recomandă aplicarea de îngrăşăminte naturale (gunoi de grajd bine fermentat) sau de îngrăşăminte chimice, pe bază de fosfor şi de potasiu, care sunt mai greu solubile în apă. Îngrăşămintele se încorporează la 15 cm adâncime printr-o lucrare a solului.
O altă lucrare tehnologică este tăierea de primăvară. Tăierea în uscat este una dintre cele mai importante lucrări. Momentul optim este atunci când seva începe să circule în lăstari, mugurii încep să se umfle şi se poate observa gradul de degerare al tufelor.
În funcţie de evoluţia factorilor climatici, acest moment corespunde cu sfârşitul lunii martie şi începutul lunii aprilie. Indiferent de soiul sau tipul de trandafiri, mai întâi se fac tăieri de aerisire și apoi tăieri de echilibrare a părţii aeriene.
Prin tăierile de aerisire sau de rărire şi curăţire se înlătură ramurile uscate, bătrâne, bolnave, subţiri. De asemenea, se vor înlătura ramurile dese din interiorul tufei care împiedică pătrunderea luminii şi determină o înflorire slabă. Se vor înlătura şi ramurile care sunt crescute necorespunzător, care deformează tufa. Tăierile de echilibrare se vor aplica în vederea stabilirii unui raport optim între creşterea lemnului şi înflorire.
Toate aceste intervenții se efectuează diferenţiat în funcţie de particularităţile biologice ale soiului sau hibridului şi, respectiv, de scopul urmărit.