Reuşita păstrării depinde de temperatură, umiditate, aerisire etc. Condiţiile ideale pentru menţinerea calităţii sunt: temperatură scăzută (3- 4°C), umiditate potrivită (85-90%), aerisire moderată şi lipsa luminii. În spaţiile tradiţionale, gospodăreşti, printr-o preocupare deosebită se pot realiza condiţii bune pentru păstrarea timp de 5-6 luni a cartofului.
În general, cartofii cu coaja roz sunt mai rezistenţi şi înregistrează pierderi mai mici decât celelalte soiuri cultivate la noi. S-a constatat că foarte importantă este şi dimensiunea tuberculilor, cei de mărime mijlocie fiind mai rezistenţi la păstrare decât cartofii prea mari sau prea mici. Sortarea cartofilor înainte de depozitare constituie o operaţiune obligatorie. Prin sortare se înlătură în primul rând vrejii şi pământul din masa de cartofi, dar şi cartofii prea mici, bolnavi sau vătămaţi ori cu alte defecte.
Cartofii astfel aleşi se pun la păstrare în locurile stabilite, care trebuie să fie curate, uscate şi aerisite. Ei sunt aşezaţi în lăzi, saci, containere sau pe poliţe, stelaje etc., sau se depozitează în vrac la înălţime de maximum 1,5 m când nu se folosesc grătare de fund şi coşuri de aerisire de acest fel în masa de cartofi (cazul unor magazii sau silozuri de capacitate mai mare). În spaţiile mai reci, cu pericol de îngheţ, cartofii trebuie să fie protejaţi de frig prin acoperire cu rogojini, paie, prelate, preşuri etc., sau prin căptuşirea sau protejarea la exterior a lăzilor, cu materialele menţionate. Se va urmări în permanenţă nivelul de temperatură în spaţiul de păstrare, astfel încât acesta să nu scadă sub 0°C. Pentru a putea urmări acest parametru principal de păstrare, este de dorit ca în toate încăperile unde sunt depozitaţi cartofi să existe câte un termometru.
Pentru locuri sau spaţii mai călduroase sau pentru perioade mai calde din toamnă sau primăvară, se recomandă o circulare mai mare a aerului în spaţiul de păstrare. Dar măsura cea mai bună este folosirea inhibitorilor chimici. Încolţirea este deosebit de păgubitoare, afectând calitatea cartofului atât la exterior (zbârcirea cojii), cât şi la interior (înmuierea şi înnegrirea pulpei), reducând drastic durata de păstrare.
Cartofii se păstrează numai la întuneric. Ideal este ca imediat după recoltare aceştia să fie protejaţi de lumină. La lumină puternică se produce rapid înverzirea tuberculilor, care are ca efect modificarea gustului şi aspectului, solanina acumulată fiind dăunătoare sănătăţii consumatorului. Existenţa sau apariţia în spaţiul de păstrare sau pe cartofi a unui grad ridicat de umiditate (condens) este complet nedorită. Umiditatea în exces, care favorizează apariţia şi dezvoltarea bolilor de depozit, dar şi activarea celor din cultură, trebuie urgent înlăturată. Aerisirea mai puternică în spaţiile de păstrare, înlocuirea materialelor umede folosite în protejarea de frig, dar şi o mai bună acoperire iarna, sunt doar câteva din posibilităţile ce stau la îndemâna oricui pentru corectarea umidităţii.
În păstrarea cartofilor mai sunt şi alte aspecte tehnice, care pot îmbunătăţi rezultatele acestei activităţi: păstrarea separată a cartofilor din soiuri diferite, datorită capacităţii diferite de menţinere a calităţii lor; evitarea păstrării în acelaşi spaţiu a cartofilor cu cantităţi mari de fructe (în special mere, pere), datorită pericolului de brunificare internă la cartofi în prezenţa etilenei şi CO2 degajate de fructe.