Conţinutul de amidon şi producţia ridicată la unitatea de suprafaţă situează cartoful printre culturile favorabile din punct de vedere energetic (80.892 MJ/ha), putând fi transformat în bioetanol (tuberculii) sau biogaz (tuberculii, vrejii de cartof). Pentru micul cultivator sau chiar pentru fermierii mai dotaţi, obţinerea energiei regenerabile prin valorificarea biomasei este dificilă, dar nu imposibil de realizat. Aceasta presupune achiziţionarea de utilaje specializate şi accesul la tehnologii relativ complicate pentru obţinerea de bioetanol sau biodiesel. Mai accesibilă este valorificarea biomasei prin ardere, direct sau prin brichetare, mărunţire etc. şi prin fermentare pentru obţinerea biogazului.
O soluţie ar consta în înfiinţarea de centre de colectare a biomasei, producerea centralizată a biocombustibilului (etanol sau biodiesel) în fabrici specializate şi furnizarea acestuia fermierilor. Biogazul, deşi s-ar părea că nu poate avea o pondere deosebită, va avea totuşi partea sa de contribuţie. Pentru gospodăriile ţărăneşti, unde nu există posibilităţi de racordare la reţeaua de gaze naturale, biogazul poate constitui o alternativă. Astfel de instalaţii sunt utilizate cu succes şi în alte ţări: China – peste 7 milioane instalaţii; Japonia – 6 milioane instalaţii; Franţa – 6 milioane instalaţii; India, Germania, Italia etc.
Cartoful poate constitui o sursă importantă de biomasă pentru producerea biogazului în cadrul unei ferme. Tuberculii de cartof conţin amidon în proporţie de 15-22% în funcţie de soi. Nu toată cantitatea de tuberculi produsă îşi găseşte valorificarea la sfârşitul ciclului de producţie, aproape în fiecare an rămânând cantităţi importante nevândute. Se pot folosi în scop energetic cantităţile de cartofi mici, sub STAS, tuberculii căzuţi la sortare, vătămaţi sau cei atacaţi de boli în stadiu incipient. De asemenea, vrejii şi resturile vegetale rămase pe câmp după recoltare constituie o sursă energetică deloc de neglijat şi prin adunarea şi îndepărtarea lor contribuie la menţinerea stării sanitare a solelor.
Biogazul se obţine prin fermentarea anaerobă a dejecţiilor animaliere, a resturilor vegetale şi a biomasei produse în acest scop, în reactoare special construite. În funcţie de mărimea reactorului, acesta poate asigura alimentarea cu gaz a unei bucătării, a întregii locuinţe, poate asigura prepararea apei calde menajere etc.