Fructele de cătină au devenit tot mai utilizate în medicina alternativă. Bogate în vitamina C, aceste fructe mici și acrișoare sunt cel mai des consumate cu miere de albine, însă ele pot fi și baza unor produse medicinale – ceaiuri, tincturi, siropuri, unguente. Cătina rezistă foarte bine la temperaturi mici și chiar geroase, cât și la temperaturi caniculare. Are nevoie de multă lumină, iar în primii 2 ani de la înființarea plantației are nevoie și de irigații. Totuși, odată ce plantele se dezvoltă și trec de primii doi ani de la înființarea culturii, cătina rezistă bine la secetă.
Planta de cătină se dezvoltă bine pe aproape orice timp de sol și pe orice tip de teren, putând fi cultivată atât la câmpie, cât și în zone submontane. Este recomandat, totuși, de evitat solurile grele și fără drenaj. Distanța de plantare se stabilește astfel încât plantele să nu se umbrească între ele, respective:
- 2,5 – 3,0 m între rânduri și 2,0 m între plante pe rând
- 3,5 – 4,0 m între rânduri și 2,0– 2,5 m între plante pe rând
- 3,7- 4,0 m între rânduri și 1,10-1,25 m între plante pe rând
- 4,0 m între rânduri și 3,0 m pe rând pentru soiuri foarte viguroase
Pentru o valorificare și mai bună a solului, între plantele de cătină se pot cultiva şi rădăcinoase. Se execută tăieri de formare: piramidală, globulară sau de tip cordon.
Udările se fac în funcție de sistemul de irigații folosit, de tipul solului și vârsta plantei. Norma este de 300-400 mc/ha și sunt recomandate 12-15 udări pe sezon.
Recoltarea se face la sfârșitul lunii septembrie – prima decadă a lunii octombrie, în funcție de culoare: galbenă sau albă, dar şi în funcție de soi. Recoltarea este una dintre cele mai grele etape ale cultivării cătinei și se face manual, mecanizat sau semi-mecanizat.