Dimensiunea fructului poate face distincţia în cadrul selecţiei pentru soiurile de vin şi masă moderne. Aceasta este influenţată de genotip şi de practicile culturale. Studiile indică faptul că QTLs (locii caracterelor cantitative) care determină dimensiunea boabelor sunt asociaţi direct cu conţinutul de seminţe. Maturarea este o altă trăsătură importantă. La struguri este mai puţin dependentă de etilenă şi pare să fie controlată de alţi regulatori de creştere. Cercetări din Australia şi Franţa au arătat modul în care creşterea temperaturii influenţează compoziţia bobului, timpul de coacere şi calitatea vinului. La strugurii de masă, temperatura exercită o presiune mare asupra managementului post-recoltă.
Au fost examinate, în ultimul timp, şi mecanismele utilizate de plantă pentru a face faţă secetei. Studiile privind comportamentul stomatelor, repartiţia carbonului şi conductivitatea au dat noi perspective în această problemă. Controlul transpiraţiei stomatice pare să nu fie singurul mecanism care determină comportamentul isohidric sau anisohidric al soiului. Conductivitatea hidraulică este implicată, la rândul său, fiind controlată de acvaporine. Se pare că viţa-de-vie percepe deficitul de apă foarte devreme, înainte de orice răspuns fiziologic. Observaţia s-a bazat pe schimbarea abundentă în unele proteine, înainte de o încetinire în alungirea tulpinii şi fotosinteza. Au fost dezvoltate numeroase instrumente de măsurare a deficitului de apă la frunze sau la nivelul întregii plante, în scopul de a moderniza irigarea viţei şi de a optimiza utilizarea apei.