Combaterea insectei Tuta absoluta sau molia tomatelor se realizează extrem de dificil. Pagubele produse în culturile de tomate din spaţiile protejate sunt foarte mari, ajungând până la distrugerea completă a culturii. Molia tomatelor este o lepidopteră, adică un fluture (de dimensiuni reduse), gri argintiu, cu o lungime de 6 mm şi cu o deschidere a aripilor de cca 11 mm. Această insectă este polifagă, atacă cu predilecţie tomatele, dar şi ardeii, pătlăgelele vinete și cartofii. Atacul acestui dăunător devastator începe pe vârfurile plantei, apoi se extinde pe frunze sub forma unor galerii similare atacului de muscă sau larvă minieră. Atacul continuă pe fructe, pe care le distruge prin înţepături şi prin depunerea ouălor. În fruct se văd galerii şi excremente ale larvelor. Fructele devin nevandabile, chiar în faza de gogonele. Este foarte activă în timpul nopţii şi mai puţin ziua.
Combaterea biologică se realizează folosind capcane cu feromoni, 2 până la 4 pentru un hectar. Aceste capcane se bazează pe sinergismul dintre feromonul sexual al insectei şi frecvenţa luminii particulară atragerii acesteia. Specificitatea feromonului protejează entomofauna utilă. În cazul în care se folosesc în interior, este obligatoriu ca sera sau solarul să fie prevăzute cu plase “insect proof”, pentru împiedicarea pătrunderii şi a altor insecte atrase de feromonii respectivi. Folosirea acestor capcane are şi rolul de monitorizare a prezenţei dăunătorului.
Dintre măsurile preventive, amintim: producerea răsadului în spaţii separate, curăţarea spaţiului de producție de orice resturi din cultura anterioară, precum şi de buruieni, acolo unde este posibil, zonele de aerisire se vor acoperi cu plase speciale, monitorizarea cu capcane cu feromoni a spaţiului de produs răsad, rotaţii cu alte specii (nu cu ardei sau cu pătlăgele vinete), fertilizare şi irigare adecvate și nu în ultimul rând distrugerea plantelor infestate.