Conferinţa Societăţii Naţionale de Protecţia Plantelor din România la cea de-a XXVIII-a ediție

Problemele actuale din sectorul fitosanitar s-au aflat în centrul discuţiilor la cea de-a XXVIII-a Conferinţă a Societăţii Naţionale de Protecţia Plantelor din România – SNPPR desfăşurată. Evenimentul a constituit un bun prilej de întâlnire a specialiştilor din domeniul cercetării şi logisticii protecţiei plantelor. Participanţii au discutat despre viitorul agriculturii în România, despre rolul şi impactul industriei de protecţie a plantelor în acest sector şi tendinţele privind utilizarea produselor de protecţie a plantelor.

În deschiderea conferinţei, preşedintele SNPPR, Elena Leaotă, a ţinut să reconfirme importanţa domenului fitosanitar pentru producţia agricolă. “Scopul Societăţii Naţionale de Protecţia Plantelor din România este de a se ocupa strict de problemele care apar în domeniul protecţiei plantelor. Sunt foarte bucuroasă că avem în sală colegi din cercetare, din învățământul universitar, dar şi reprezentanţi ai autorităţilor şi împreună ne propunem să găsim soluţii pentru problemele care apar, în beneficiul plantelor şi în sprijinul producătorilor agricoli. Ne propunem totodată să discutăm problematica complexă a tehnologiilor de combatere a agenților patogeni și a dăunătorilor în contextul schimbărilor climatice și a aplicării codului de bune practice agricole”, a precizat Elena Leaotă.

Evenimentul a continuat cu prezentarea a 9 referate de specialitate, deosebit de interesante, și anume:

– Atacul produs de dăunători şi agenţii fitopatogeni în plantaţiile viticole în funcţie de sistemul de cultură, ecologic şi convenţional – Sabin-Ioan Baniţă, Ion Oltean, Adriana Sestraş, Claudiu-Ioan Bunea (USAMV Cluj)

– Importanţa realizării hărţilor de risc privind contaminarea cu micotoxine a culturilor agricole – Irina Smeu, Elena Mirela Cucu, Alina Alexandra Dobre, Hellene Casian (IBA)

– Sistemul Fitosanitar după 14 Decembrie 2019 – Paulina Gabor, Filofteia Manole

– Protecţia plantelor şi produse de origine naturală –  Iosif (AIPROM)

– Variabilitatea serologică şi moleculară a izolatelor virusului Plum pox din livezile de prun din România – Ioan Zagrai, Luminiţa Zagrai, Beatrice Kelemen, Ioana Petricele (SCDP Bistriţa)

– Influenţa monoculturii lungi (10 ani) şi a unui asolament de 4 ani asupra evoluţiei bolilor foliare şi a producţiei culturii de grâu premium – Mihai Berca, Roxana Horoiaş (SNPPR)

– Anul Internaţional al Sănătăţii Plantelor 2020 – George Stănică, Narcisa Peneghi (ANF)

– Mijloace biologice de management sustenabil al agenţilor de dăunare, realizate la ICDPP Bucureşti – Ioan Roşca (ICDPP)

– Utilizarea unor produse semiochimicale în combaterea speciei Rhagoletis cerasi – Ionuţ-Bogdan Hulujan, Teodora Florian, Vasile Florian, Ion Oltean (USAMV Cluj).

Paulina Gabor, directorul general al Autorității Naționale Fitosanitare, a informat auditoriul despre aplicarea, începând cu data de 14 decembrie anul curent, a Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor.

În intervenția susținută, Vasile Iosif, președinte AIPROM, a declarat că “fermierii au nevoie de acces la o gamă largă şi diversă de soluţii pentru a-şi proteja culturile. În timp ce produsele de protecţie a plantelor convenţionale sunt în multe cazuri singura opţiune de a controla eficient un dăunător sau o boală, practicile agricole precum rotaţia culturilor şi metodele non-chimice joacă de asemenea un rol cheie. În plus, principiile de gestionare integrată a bolilor si dăunătorilor (IPM), astfel cum sunt promovate în Uniunea Europeană prin Directiva de Utilizare Durabilă (2009/128/CE) şi prin Planurile Naţionale de Acţiune, permit fermierilor să ia în considerare toate opţiunile pentru prevenirea sau eradicarea organismelor dăunătoare. Controlul biologic al dăunătorilor este o componentă fundamentală a strategiilor IPM atât pentru fermierii convenţionali, cât şi pentru cei ecologici. Produsele de protecţie a culturilor de origine naturală – biologice – sunt derivate din natură şi ele regrupează patru categorii principale: semiochimice (de exemplu, feromoni), substanţe naturale (de exemplu, botanice, biochimice), macrobiale (de exemplu, insecte benefice) și microbiene (cum ar fi bacteriile sau virusurile). În contextul creşterii cererii societăţii pentru o agricultură durabilă în Uniunea Europeană şi pentru producţia de produse alimentare, produsele biologice au devenit parte a discuţiei pe care industria de protecţia plantelor o poartă, iar dezvoltarea acestora este încurajată de factorii de decizie şi de părţile interesate. Industria de protecţie a plantelor susţine în mod activ dezvoltarea de produse biologice şi militează pentru o reglementare proporţională, bazată pe ştiinţă şi armonizată la nivelul UE şi la nivel global.”

            La rândul său, Mihai Berca, președintele de onoare al SNPPR, a prezentat în detaliu rezultatele unui studiu referitor la importanța practicării asolamentului asupra evoluției bolilor foliare la cultura de grâu. “În condiţiile utilizării unor soiuri de grâu premium, mai tolerante la boli foliare, într-o experienţă de 10 ani amplasată în partea de nord a Câmpiei Burnasului s-au studiat modelele de evoluţie a bolilor foliare, exprimate prin gradul de atac (GA, %) şi a producţiilor de grâu soiul Josef, într-o monocultură de 10 ani, comparativ cu un asolament de 4 ani de tipul GRPF (grâu – rapiţă – porumb – floarea-soarelui), fără tratamente şi cu tratamente cu fungicide.  După 10 ani de îmbolnăvire puternică, tratamentele cu fungicide reduc de 2,4 ori atacul de boli, în timp ce asolamentul reduce de 4,5 ori gradul de atac. Asolamentul menţine în permanenţă gradul de atac sub 15%, adică în zona unor simptome reduse, nepericuloase pentru producţie şi calitatea ei. Tratamentele cu fungicide sunt mult mai puţin eficiente în monocultură. Producţia de grâu se corelează foarte semnificativ cu gradul de atac, mai ales în cazul monoculturii. Un grad de atac de circa 64% reduce producţia de grâu de la 65 q/ha la circa 30 q/ha. În cazul asolamentului fără tratamente, producţia de grâu este redusă de la circa 62 q/ha, la 57 q/ha, statistic nesemnificativ”, a conchis Mihai Berca.