Considerații privind influența schimbărilor climatice asupra calității pajiștilor

Autor: Dr. ing. Manolache Alexandra Marina – ICEADR București

Schimbările climatice reprezintă o problemă globală, care afectează omenirea în secolul XXI. Degradarea terenurilor, fragmentarea și modificarea habitatelor naturale, defrișările, practicile agricole dăunătoare, precum și poluarea au cauzat dezechilibre majore în peisajul și biodiversitatea montană.

Pe lângă schimbările climatice, un alt factor important care contribuie la aceste probleme este evoluția socio-economică. Din cauza lipsei oportunităților pentru tinerii fermieri din zonele montane ale României, aceștia migrează către orașe mari din țară sau din Europa de Vest. Deși s-au făcut eforturi considerabile, dezvoltarea durabilă reală nu a fost încă atinsă. Economia agricolă, forestieră și pastorală montană, esențială pentru viața comunităților din aceste regiuni, se află în declin, ceea ce poate avea consecințe economice, sociale și culturale grave, cu impact asupra întregii societăți.

În acest context, este crucial să se pună un accent deosebit pe agricultura montană și să se elaboreze strategii coerente care să abordeze adaptarea la schimbările climatice, să exploreze oportunitățile de cercetare și să sprijine măsuri urgente pentru protejarea acestor regiuni. Pactul Verde European își propune ca, până în 2050, Europa să devină neutră din punct de vedere climatic. Pentru a transforma acest obiectiv într-o obligație juridică, Comisia Europeană a propus adoptarea legii europene a climei. Aceasta introduce și un nou țel ambițios: reducerea netă a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030, comparativ cu nivelurile din 1990.

Pajiștile joacă un rol semnificativ în asigurarea securității alimentare, furnizând o parte importantă din hrana necesară rumegătoarelor utilizate în producția de carne și lapte. La nivel global, contribuția energetică a acestora în lanțul alimentar este mai mare decât cea a cărnii de porc sau de pasăre. Pajiștile au un potențial esențial în atenuarea gazelor cu efect de seră, reprezentând un rezervor esențial în ceea ce privește stocarea carbonului în sol.

Pentru a atinge obiectivele de diminuare a carbonului, reducerea emisiilor trebuie realizată în toate sectoarele, inclusiv industrie, energie, transporturi și agricultură. Schimbările climatice reprezintă o amenințare globală care necesită un răspuns coordonat la nivel mondial. De aceea, Uniunea Europeană sprijină și colaborează activ cu partenerii internaționali în lupta împotriva schimbărilor climatice, în special prin intermediul Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice.

Pajiștile gestionate extensiv sunt apreciate la nivel global pentru biodiversitatea lor excepțională și pentru importanța lor socială și culturală. Cu toate acestea, în ciuda rolului lor crucial în furnizarea unei game variate de servicii ecosistemice în cadrul sistemelor agricole, aceste pajiști au fost relativ puțin studiate în comparație cu alte tipuri de sisteme de producție.

Acest lucru evidențiază o lacună semnificativă în cercetarea legată de potențialul lor de a contribui la susținerea ecosistemelor și a agriculturii durabile. Pajiștile semi-naturale sunt rezultatul intervenției umane și necesită pășunatul sau cosirea fânului pentru a fi menținute. Dacă nu sunt gestionate corespunzător, acestea sunt susceptibile să fie invadate de arbuști și copaci. În contrast, pajiștile îmbunătățite sunt create prin arat și însămânțare cu specii agricole sau ierburi non-native, alese pentru potențialul lor ridicat de producție. Acestea sunt, de regulă, fertilizate artificial și gestionate intensiv.

Pajiștile naturale și seminaturale, numite în continuare simplu „pajiști”, au avut un rol esențial în susținerea vieții umane de-a lungul mileniilor, oferind furaje pentru animale. Cererea pentru aceste resurse este satisfăcută și prin cultivarea furajelor pe terenuri arabile și prin utilizarea pajiștilor îmbunătățite.

În diferite cercetări, sunt analizate abordările genetice actuale utilizate pentru îmbunătățirea ierburilor și potențialul lor de a dezvolta noi soiuri adecvate pentru o agricultură sustenabilă, adaptată unui climat global în schimbare. Fiind specii perene, aceste plante prezintă atât provocări, cât și oportunități unice în analiza genetică. De asemenea, există abordări genetice moderne relevante pentru studierea lor, cum ar fi cartografierea asocierilor genetice.

Trăsăturile de sustenabilitate care sunt explorate includ rezistența la stres (secetă, temperaturi scăzute și patogeni) și caracteristici agronomice favorabile, precum eficiența în utilizarea nutrienților, conținutul  de carbohidrați și acizi grași, supraviețuirea pe timp de iarnă, momentul înfloririi și randamentul biomasei.

 Încălzirea globală va avea un impact previzibil asupra trăsăturilor sensibile la temperatură, cum ar fi vernalizarea, care este deja în curs de cercetare. În plus, utilizarea biomasei de iarbă pentru producerea de energie cu emisii neutre de carbon poate juca un rol important în reducerea emisiilor atmosferice de carbon.

Există tot mai multe dovezi care sugerează că impactul schimbărilor climatice asupra productivității pajiștilor va depinde, cel puțin parțial, de biodiversitatea acestora. O biodiversitate ridicată poate oferi o stabilitate sporită ecosistemelor de pajiști în fața schimbărilor de mediu, dar influențează, de asemenea, direct cantitatea și calitatea productivității pajiștilor. Pentru a înțelege aceste interacțiuni complexe și a prezice reacțiile ecosistemelor la schimbările climatice, se pot utiliza diverse modele. Totuși, modelele care analizează interacțiunea dintre biodiversitate și productivitate sunt, în general, structurate diferit față de cele care studiază impactul schimbărilor climatice.

Agricultura durabilă este esențială pentru garantarea aprovizionării cu alimente și menținerea securității alimentare în fața schimbărilor climatice viitoare. Un serviciu ecosistemic crucial al pajiștilor pentru producția de lapte este furnizarea de furaje, care include atât cantitatea, cât și calitatea acestora. Totuși, monitorizarea calității furajelor în pajiștile semi-naturale bogate în specii este rar realizată, din cauza dificultăților legate de complexitatea evaluării calității furajelor, variabilitatea ridicată din sistemele naturale și limitările financiare și logistice.