Planta prezintă o rădăcină pivotantă, viguroasă, cu ramificaţii puţine, de culoare brun-deschis, ce poate pătrunde în sol până la adâncimea de 40 cm. Tulpina este erectă, muchiată, fistuloasă, glabră, iar ramificaţiile acesteia pornesc încă de la bază. Planta este distanţat foliate, iar înălţimea la care poate ajunge este de 90-120 cm.
Frunzele sunt 2-3 penat sectate, având o lungime medie de 20-30 cm, lung peţiolate, iar cele superioare sunt sesile. Planta fiind bienală, în anul întâi, frunzele sunt dispuse în rozetă, iar în anul doi acestea au poziţie tulpinală. Florile sunt de culoare albă sau roz, concentrate în umbele compuse, prezintă 5-16 radii inegale care susţin 10-13 umbele scurt şi inegal pedicelate. Înflorirea are loc în lunile iulie-septembrie, în funcţie de zona de cultură. Fructul se prezintă sub forma unei diachene, oval alungite, de culoare cenuşie brumată, având coaste evidente şi un gust uşor amărui înţepător cu miros puternic aromat.
Planta nu prezintă cerinţe ridicate faţă de temperatură, astfel plantele tinere sunt tolerante faţă de temperaturile scăzute, rezistând până la limita îngheţului ,iar sistemul radicular suportă foarte bine îngheţul de peste iarnă. Specia preferă umiditatea, dar nu în exces. O atenţie deosebită trebuie acordată repartizării necesarului de apă în timpul perioadei de vegetaţie, cu menţiunea că în timpul înfloritului şi fecundării specia este sensibilă la umiditate excesivă, curenţilor reci de aer sau secetă. Specia nu prezintă cerinţe speciale în ceea ce priveşte tipul de sol pe care se va înfiinţa cultura. Se dezvoltă pe solurile bine afânate, cu umiditate optimă.
Înfiinţarea culturii se poate realiza, atât prin producerea de răsaduri, cât şi prin semănat direct în câmp. În cazul în care se produc răsaduri, o atenţie deosebită trebuie acordată adâncimii alveolei deoarece sistemul radicular este profund şi necesită spaţiu de nutriţie mai adânc. Însă, de regulă, înfiinţarea culturii se realizează prin semănat direct în câmp, deoarece nu se justifică cheltuielile cu producerea răsadului şi plantarea acestuia.
Pentru înfiinţarea culturii, terenul se pregăteşte încă din toamnă prin efectuarea lucrărilor de nivelat, fertilizat şi arătură. Tot din toamnă se poate executa şi discuitul şi modelarea dacă irigarea se va face pe brazde şi rigole. Primăvara devreme, începând cu luna aprilie se poate efectua semănatul în câmp, folosind o norma de sămânţă de 3,5-4 kg/ha.
În anul I de cultură lucrările de întreţinere sunt asemănătoare cu lucrările aplicate la legumele aromate şi condimentare şi constau în praşile repetate pentru combaterea buruienilor şi afânarea solului, irigarea culturii şi efectuarea de tratamente împotriva principalilor agenţi patogeni. În condiţii de temperaturi scăzute şi umiditate ridicată a aerului pe frunzele plantei se instalează făinarea. În anul doi de cultură se repetă aceleaşi lucrări de întreţinere ca şi în anul precedent. În acest an, însă, plantele emit tije florale asemănătoare cu cele ale morcovului, clasificate în funcţie de stadiul de maturitate: cele din vârf sunt reprezentate de umbele de dimensiuni mai mari şi sunt de ordinul 1, urmate de cele de ordinul 2 şi 3.
Recoltarea se face eşalonat, în funcţie de maturarea seminţelor, începând cu inflorescenţele de ordinul 1, continuând cu cele de ordinul 2 şi apoi cele de ordin 3.