Ceapa este una din legumele cu pretenţii ridicate privind consumul de apă. Înrădăcinarea superficială a plantelor şi explorarea unui volum scăzut de sol pretind o umiditate ridicată, mai ales în prima perioadă de vegetaţie. Cea mai mare nevoie de apă o manifestă la germinarea seminţelor, iar cel mai mare consum de apă are loc de la începutul formării bulbilor şi până la încetarea creşterii lor. De aceea, umiditatea în sol până la adâncimea de 30-40 cm trebuie să fie de 80-90% din capacitatea de câmp, până la formarea bulbului, adică în perioada de creştere intensivă a rădăcinilor şi frunzelor. În perioada formării şi creşterii bubului, umiditatea trebuie să fie de 70-80% şi 60-70% în timpul maturizării bulbului, adică după ce acesta a ajuns la mărimea tipică soiului.
La o lumină mai puţin intensă consumul de apă al cepei este mai redus decât în condiţii de zi normală. Plantele crescute pe timp secetos au bulbi de dimensiuni mici, gustul lor este foarte iute, dau recolte scăzute, dar au o rezistenţă mai mare la păstrare pe timpul iernii.
Nu se concepe înfiinţarea culturilor de ceapă fără asigurarea necesarului de apă pe toată perioada de vegetaţie, în special în zona de sud a ţării, zona cea mai favorabilă acestei culturi, dar şi cea mai secetoasă. Fermierii legumicoli, majoritatea din sud-sud estul ţării, s-au extins, cultivând pe suprafeţe mari (de la zeci de hectare până la peste 100 hectare) şi această specie. Ei aşteaptă soluţii pentru diminuarea efectelor secetei, precum și a utilizării raţionale a apei. Măsurile tehnologice trebuie să se bazeze pe rezultatele cercetărilor (stabilirea unor seturi de hibrizi şi soiuri cu sistem radicular foarte bine dezvoltat ce le conferă rezistenţă în condiţiile de stres provocat de secetă, reducerea pierderii apei din sol primăvara prin alegerea celor mai adecvate metode de pregătire a patului germinativ, combaterea la timp a buruienilor din culturile de ceapă și schimbarea rotaţiei culturilor pentru cea mai bună utilizare a apei disponibile).