Plantele, mai ales dacă vrem să producem mult, trebuie hrănite. Ele îşi trag hrana din sol şi, de aceea, terenurile agricole nu au cum să îşi menţină capacitatea de producţie. În practica agricolă e bine să cunoaştem relaţiile dintre plantă, sol şi mediu. Pentru a ajunge la un echilibru, primul pas este să determinăm starea de fertilitate a solului. Un studiu agrochimic ne poate oferi imaginea exactă a situaţiei pedoclimatice din terenul agricol. În plus, după studiu, primim şi recomandările tehnologice privind fertilizarea, structura culturilor şi asolamentul optim.
Evaluarea stării de fertilitate a solului se face prin cartarea agrochimică. Se determină indicii agrochimici pentru fiecare solă în parte. Studiul cuprinde analize de bază, precum: reacţia solului (pH-ul); conţinutul de materie organică (humusul); azotul total; conţinutul de fosfor (P) şi potasiu (K). În funcţie de reacţia solului se mai pot determina şi alţi indici agrochimici ai fertilităţii: carbonaţii alcalino-pământoşi, conţinutul de săruri solubile şi capacitatea de schimb cationic pentru solurile salinizate şi alcaline etc.
O cunoaştere exactă a caracteristicilor solului ne oferă informaţii exacte despre ce cantităţi de îngrăşăminte va trebui să folosim în următorii ani. Astfel, vom putea face economii şi nu vom risipi banii pe substanţe chimice care există deja în sol.