În ţara noastră se întâlneşte frecvent în Câmpia Română, Moldova, Banat etc., şi atacă porumbul, floarea soarelui, tutunul şi culturile horticole.
Adultul are lungimea corpului de 12-18 mm, iar anvergura aripilor de 35-40 mm şi este de culoare variabilă, verde-gălbuie, brun-deschisă sau brun-închisă. Aripile anterioare prezintă pe marginea lor externă o linie formată din 7-8 puncte, de culoare neagră, iar în treimea terminală o bandă transversală brun-închisă, cu contur ondulat spre exterior. Petele sunt fumurii. Aripile posterioare sunt prevăzute cu o dungă transversală de culoare brună, iar către bază cu o pată în formă de virgulă, de aceeaşi culoare. La depunere oul este alb, apoi devine verzui. Larva în ultima vârstă are lungimea de 3-4 cm şi este de culoare variabilă, de la verzuie până la roşcat-violetă sau brun-închisă. Pe corp prezintă 5 dungi. Pupa are 1,5-1,8 cm şi este de culoare brun-închisă până la roşcat-cafenie.
În ţara noastră, insecta are 2-3 generaţii pe an şi iernează în stadiul de pupă în sol, într-o celulă ovală de pământ, la adâncimea de 7-25 cm. Apariţia adulţilor are loc primăvara, la sfârşitul lunii aprilie, începutul lunii mai. Fluturii zboară pe înserate şi noaptea, hrănindu-se cu nectarul florilor. După 3-5 zile începe depunerea ouălor. Ouăle sunt depuse izolat pe frunze, tulpini şi pe inflorescenţe. O femelă poate depune între 300-3000 ouă, în medie 500-1000. Dezvoltarea embrionară, în funcţie de condiţii, durează 3-10 zile, iar cea larvară între 13-21 zile. Larvele de ultimă vârstă, la încheierea dezvoltării se retrag în sol, la 3-8 cm adâncime, unde îşi formează celule din pământ, în care se transformă în pupe. Acest stadiu durează 10-20 de zile. Un ciclu de dezvoltare, de la ou la adult, variază între 35 şi 41 zile. Larvele din ultima generaţie se transformă în pupe în luna octombrie.
Este o insectă polifagă. Atacă peste 120 specii de plante cultivate şi spontane, dintre care: tomate, vinetele, ardei, mazăre, fasole, garoafe, etc. Larvele rod frunzele, bobocii şi florile, apoi pătrund în fructe, unde se hrănesc cu seminţele. Bobocii atacaţi nu se mai deschid, se înnegresc şi cad, iar florile atacate se zbârcesc şi devin brune. În fructele de tomate, ardei şi vinete rod galerii mari în care se instalează adesea diferite ciuperci, care duc la putrezirea lor.
Măsurile agrotehnice contribuie la limitarea populaţiilor. Efectuarea arăturilor adânci de toamnă distruge un număr mare de pupe hibernante. De asemenea, distrugerea buruienilor (mai ales cele din familia Solanaceae), plante gazdă intermediare pentru înmulţirea insectei, este o măsură ce trebuie să fie aplicată.