Roinița este o specie perenă, erbacee. Planta este cultivată pentru frunzele şi lăstarii puternic aromatizanţi ce prezintă gust şi aromă de lămâie. Specia este folosită în aromatizarea diferitelor preparate culinare, în industria farmaceutică, parfumeriei, producerea băuturilor alcoolice, medicina umană şi veterinară. Este folosită în special la prepararea ceaiurilor ca ingredient principal sau în combinaţie cu alte plante aromatice. În stare proaspătă, lăstarii, dar şi frunzele au durata de păstrare de 3-5 zile, însă sub formă uscată şi păstrați în încăperi bine ventilate şi întunecoase, se pot utiliza pe toată perioada anului.
Planta prezintă un rizom orizontal, de culoare brun gălbui, lignificat, cu o lungime de aproximativ 30 cm din care pornesc rădăcini adventive. Tulpina este pubescentă, ramificată, erectă, tetramuchiată, atingând o înălţime de până la 130 cm. Frunzele sunt ovate, pe margine serat crenate, pubescente cu vârful limbului foliar obtuz, ce secretă o aromă plăcută cu gust amărui. Florile sunt de culoare albă sau albă-violacee, grupate într-o inflorescenţă cu verticile de 5-10 flori la fiecare nod. Înfloreşte în lunile iulie-august. Fructele (seminţele) sunt nucule netede, ovoide, de culoare castanie, cu lungime de 1,5-2 cm.
Specia preferă iernile blânde, fiind sensibilă la temperaturile scăzute. Dezvoltarea armonioasă a plantei şi conţinutul scăzut în uleiuri volatile sunt afectate de umbrire. Preferă solurile lutoase şi nisipo-lutoase, nefiind indicată cultivarea acesteia pe soluri bogate în humus, întrucât acesta scade conţinutul în uleiuri eterice al plantei.
Înfiinţarea culturii se recomandă a se face prin răsad. Producerea răsadului se realizează la fel ca şi la celelalte plante legumicole, în brazdă sau palete alveolare de până la 70 de orificii. Norma de sămânţă necesară înfiinţării unui hectar prin răsaduri este de 250- 300 g. Semănatul se realizează după 20 februarie, în răsadniţe sau spaţii protejate, răsăritul se realizează după 12-15 zile de la semănat iar răsadul ajunge la vârsta plantării după 55-65 zile de la răsărit.
Plantatul în câmp se realizează după data de 20 aprilie. Specia suportă mai multe variante tehnologice, însă o atenţie deosebită trebuie acordată spaţiului de nutriţie, având în vedere că planta se dezvoltă foarte mult din punct de vedere vegetativ la suprafaţa solului. Una din variantele eficiente de înfiinţare a culturii este cea cu 70 cm între rânduri şi 45-50 cm între plante/rând.
Lucrările de îngrijire constau în praşile mecanice şi manuale pentru combaterea buruienilor, irigatul culturii mai ales după ce au fost tăiaţi lăstarii. în primul an de cultură masa vegetativă aeriană a plantei este ceva mai redusă, începând cu anul 2, se dezvoltă puternic, iar producţia creşte semnificativ de la an la an. începând cu anul 2, planta poate produce seminţe. Datorită rusticităţii şi aromelor specifice emanate de plantă, nu s-au înregistrat până în prezent pagube la această specie.
Producţia la unitatea de suprafaţă variază între 18-25 t/ha masă verde, însă dacă se intervine cu verigi tehnologice superioare, producţia poate creşte semnificativ.