Elaborarea asolamentelor în unităţile agricole se face concomitent cu lucrările de organizare a teritoriului. Elementele organizării teritoriului şi asolamentelor sunt strâns legate între ele şi se condiţionează reciproc. Etapele principale de lucru în vederea introducerii asolamentelor raţionale în unităţile agricole sunt:
- stabilirea modului de folosinţă a terenului şi a măsurilor şi lucrărilor necesare pentru realizarea suprafeţei agricole şi arabile planificate.
- stabilirea numărului şi mărimii asolamentelor şi delimitarea teritorială a acestora; la stabilirea numărului şi mărimii asolamentelor se va ţine seama de următoarele: structura culturilor stabilită de unitate, gruparea cea mai economică a culturilor, condiţiile de favorabilitate a terenurilor pentru culturi, condiţiile de relief şi dispersare a terenurilor și sistemul de cultură irigat-neirigat, antierozional.
- stabilirea numărului de sole şi a mărimii acestora; delimitarea solelor şi a parcelelor de lucru în cadrul fiecărui asolament. La stabilirea numărului de sole este necesar să avem în vedere faptul că pentru asolamentele de câmp se recomandă ca durata de rotaţie să fie de 3-6 ani.
- stabilirea structurii şi rotaţiei culturilor pe asolamente; în cadrul fiecărui asolament se stabileşte rotaţia culturilor ținându-se seama de cerinţele diferitelor plante faţă de lucrările agrotehnice, necesitatea de a se asigura bune premergătoare pentru culturile din rotaţie care să ducă la eliminarea posibilităţilor de înmulţire a bolilor şi dăunătorilor precum şi efectelor negative de remanenţă a tratamentelor chimice. Se întocmeşte în continuare un plan de rotaţie a culturilor în timp şi în spaţiu cel puţin pentru un ciclu de rotaţie. Concomitent cu elaborarea asolamentului se proiectează şi sistemele de lucrare, fertilizare şi de combatere a buruienilor.
- planul de tranziţie al asolamentelor.
După ce asolamentul a fost elaborat urmează materializarea lui pe teren. Dar, aplicarea efectivă a asolamentului stabilit pe terenul unităţii agricole respective nu se poate face imediat, ci în decursul unei anumite perioade de timp. Acest lucru se datorează mai multor cauze dintre care amintim câteva. Astfel, pe unele din solele delimitate la elaborarea asolamentului nou s-au cultivat anterior plante care nu corespund ca premergătoare pentru culturile care ar urma în succesiune conform noii rotaţii. În unele sole se pot ivi cazuri ca fertilitatea solului sau starea lui culturală să nu fie cea mai potrivită pentru cultura planificată conform rotaţiei. De asemenea, se pot ivi cazuri ca solul de pe cuprinsul unei sole să fie eterogen sub raportul fertilităţii şi a stării culturale ca urmare a reorganizării solelor. Se poate apoi întâmpla ca în unele sole, solul să nu se poată fertiliza şi lucra din timp corespunzător cerinţelor plantelor ce ar urma în rotaţie etc.
Aspectele prezentate impun ca pe noile sole trasate să nu fie imediat introduse culturile conform asolamentului proiectat, deoarece acest lucru se poate răsfrânge negativ asupra producţiei. Din această cauză odată cu delimitarea noilor sole pe teren se stabileşte şi perioada de tranziţie. Perioada de tranziţie nu trebuie să dureze prea mulţi ani, dar în timpul ei trebuie să se realizeze producţii corespunzătoare, ceea ce impune acordarea unor bune premergătoare culturilor agricole, folosirea îngrăşămintelor la nivelul cerinţelor, folosirea unei agrotehnici raţionale, în aşa fel încât treptat să se ajungă la forma definitivă a asolamentelor, fără ca producţia să sufere. În mod obişnuit, în funcţie de rotaţie, perioada de tranziţie durează 1-3 ani. În timpul perioadei de tranziţie, rotaţia culturilor pe noile sole se stabileşte pe baza unui plan special întocmit, numit plan de tranziţie (ultimul an de tranziţie corespunde primului an de rotaţie a noului asolament). Pentru întocmirea planului de tranziţie este necesar să se cunoască mai multe elemente, printre care cele mai importante sunt: delimitarea precisă a solelor noului asolament, plantele premergătoare din ultimii 2-3 ani în cadrul fiecărei sole delimitate, gradul de îmburuienare şi de infestare a culturilor cu boli şi dăunători, îngrăşămintele şi erbicidele administrate şi lucrările aplicate solului.