Soiul de busuioc condimentar Aromat de Buzău este semitardiv, cu o constituție genetică bine definită, fiind foarte bine adaptat la condițiile de mediu existente în țara noastră. Soiul se recunoaște cu usurință datorită aromei specifice pe care o degajă, dar și prin alte caractere distincte cum ar fi: culoarea frunzei, lungimea lăstarilor, capacitatea de a-și păstra proprietățile în perioada de conservare, etc.
Planta la maturitate are forma unei tufe globuloase, ușor răsfirată, având o înălțime cuprinsă între 40-60 cm. Tufa este alcătuită din lăstari cu frunze și inflorescențe, lungimea lăstarilor fiind în medie de circa 15 cm. Frunzele sunt ovale, ușor ascuțite la vârf, de culoare verde deschis. Florile sunt albe, dispuse concentric, cu distanțe mai mari între aceste inele florale comparativ cu cele ale busuiocului comun. Semințele sunt foarte mici (600-800 semințe/gram), negre și cu o capacitate mare de păstrare fără a se diminua foarte mult germinarea (4-6 ani). Din punct de vedere al relației cu factorii de mediu nu se constată cerințe deosebite, preferând solurile fertile și însorite.
Tehnologia de cultură suportă o flexibilitate mare, în funcție de scopul culturii. Se poate cultiva atât prin semănare directă cât și prin răsad. Soiul poate fi cultivat în sistem ecologic datorită aromei pe care planta o degajă prin toate organele sale. Până în prezent nu s-au identificat și înregistrat pierderi cauzate de boli și dăunători la această specie în contextul condițiilor de mediu locale. Cercetările întreprinse la S.C.D.L. Buzău au demonstrat că metoda cea mai eficientă de înființare a culturii este prin răsad, varianta optimă de plantare aleasa a fost cea de 70 cm între rânduri și 30-35 cm între plante pe rând. S-a constatat că la înființarea culturii trebuie să se țină cont de soiul folosit și în funcție de vigoarea portului plantei, distanțele de plantare pot fi modificate.
Variantele experimentale au demonstrat că distanțele între rânduri pot scădea până la 50 cm între rânduri și 25 cm între plante pe rând. Nu se recomandă revenirea pe aceeași suprafață de teren, o perioadă lungă de timp pentru a preveni apariția fuzariozei în cultură. Cercetările au demonstrat că lăstarii imediat după recoltare se ofilesc rapid. Totodată s-a constatat că introducerea acestora într-un recipient cu apă, chiar și în stadiul de inflorescență matură, determină emiterea unor rădăcini adventive într-un timp foarte scurt, de 2-3 zile. Astfel, această specie poate fi multiplicată cu ușurință și prin butășire.
Producția medie de lăstari este de 12,4 t/ha. Se poate cultiva în toate zonele țării, în câmp și spații protejate sau în ghiveci, în încăperi și poate fi folosit ca aliment, sub formă de condiment sau ca plantă decorativă în ghivece. Folosirea în alimentație aduce un aport favorabil sănătății, având caracter de plantă medicinală, iar cultivarea în ghivece realizează un ambient plăcut prin aroma mentolată pe care o degajă, contribuind la purificarea aerului din încăperi.