Principalele boli ale legumelor rădăcinoase!

Principalele specii de legume rădăcinoase cultivate sunt morcovul, ţelina, păstârnacul şi pătrunjelul. Morcovul se poate cultiva în două cicluri pe an (de primăvară şi de vară), pe când celelalte legume rădăcinoase, o singură dată pe an. Protecţia culturilor față de atacul unor agenți patogeni este extrem de importantă în contextul schimbărilor climatice.

Unele boli atacă şi afectează frunzele, iar altele, rădăcinile, care de fapt consti­tuie componenta de producţie. Seminţele utilizate la semănat, dacă sunt tratate cu fungicid, pot preveni infestarea timpurie cu boli produse de patogeni de sol (putregaiul rădăcinilor şi al coletu­lui). Tratamentele, în principal, se aplică foliar. În cazuri speciale se pot aplica şi prin apa de irigare, acolo unde există in­stalaţii de irigare prin picurare.

Virozele cum ar fi mozaicul morcovului, mo­zaicul ţelinei trebuie prevenite prin tratamente împotriva insectelor vectori (afide şi cicade) şi distrugerea buruienilor gazdă pentru astfel de vectori. Plantele afectate se smulg şi se elimină din cultură.

Bacterioza cea mai periculoasă este putregaiul umed al rădăcinilor produs de Erwinia carotovora. Poate apărea atât la plantele din câmp, cât mai ales la rădăcinile depozitate pentru păstrare. În cultură, observaţiile se fac pe rădă­cini la nivelul coletului, unde apar la în­ceput pete moi şi mici, care apoi se măresc şi se extind către vârful rădăcinii. Umiditatea ridicată şi temperaturile de aproximativ 30°C, favorizează dezvoltarea rapidă a patogenului. Fungicidele pe bază de cupru pot fi o soluție pentru prevenirea infecţiei, dacă se aplică imediat după un accident climatic sau în perioade călduroase, dar ploioase care menţin umiditatea atmo­sferică ridicată.

Micozele sunt cele mai des întâlnite boli, este vorba de făinare, alternarioză, mană sau septorioză.

Făinarea se poate iden­tifica prin miceliul alb al ciupercii format pe frunze. Boala apare de obicei în pe­rioade secetoase cu temperaturi înalte. Prin cele 2-3 tratamente preventive, se poate asigura protecţia şi împotriva aces­tui patogen.

Alternarioza produce înnegrirea frunzelor, iar cultura apare ca şi când ar fi fost afectată de brumă. Boala atacă şi rădăcinile, pe care se formează pete negre cu suprafaţă aspră. Se mani­festă mai frecvent în ultima parte a pe­rioadei de vegetaţie, fiind favorizată de vremea rece şi umedă. Folosirea semin­ţelor tratate reduce riscul de infecţie.

Mana se manifestă prin apariția unor pete gălbui fără contur, pe faţa superioară a frunzelor. Pe faţa inferioară se formează puful gri albicios caracteristic (de fapt conidiile şi conidioforii ciupercii). Această boală apare în perioade cu ploi abundente și temperaturi ridicate, condiţii în care se recomandă tratamente preventive cu produse com­plexe, sistemice şi de contact, specifice pentru mană. Dacă agentul patogen infectează cultura, evoluţia bolii este rapidă, con­ducând la pierderi însemnate.

Septorioza se întâlneşte mai frecvent la ţelină şi pătrunjel, fiind una dintre cele mai păgubitoare boli pentru cele două specii. Se recunoaşte după petele mici de pe frunze, de culoare cenuşie, cu marginea de culoare brună. Boala poate apărea în condiţii de umiditate atmosferică de aproximativ 85% şi temperatură de 20OC. Se manifestă în vetre, iar primele plante atacate sunt cele din locurile mai joase în care apa a stagnat. Combaterea bolii se face cu produse pe bază de tiofanat metil, tebuconazol, epoxiconazol, clorotalonil etc.