Sistemul de fertilizare la viţa de vie este fundamentat pe baza consideraţiilor ce ţin de scopul plantaţiei (pepinieră, plantaţii cu soiuri pentru struguri de masă, de vin), fiziologia plantei, portaltoi, vârstă, particularităţile sistemului radicular, în strânsă corelaţie cu particularităţile solului, factorii climatici şi tehnologia de cultură. În general plantaţiilor viticole le sunt arondate terenuri mai puţin fertile, acelea pe care culturile de câmp nu reuşesc.
Plantaţiilor pentru strugurii pentru masă le revin şi terenuri plane de câmpie, cu posibilităţi de irigare. De asemenea pentru plantaţiile de portaltoi şi pentru pepinierele de material săditor se folosesc terenuri plane, fertile, cu posibilităţi de irigare. Asupra nutriţiei şi a sistemului de fertilizare, o influenţă uneori hotărâtoare o are portaltoiul, care produce modificări induse în compoziţia chimică a peţiolului frunzelor, de la simplu la dublu, fapt ce prezintă importanţă în interpretarea testelor chimice pentru aprecierea stării de aprovizionare după metoda diagnosticului foliar. Aceste diferenţe sunt destul de mari încât pot fi interpretate uneori drept carenţe, iar alteori ca abundenţă.
În general, sistemul radicular al viţei de vie este puternic dezvoltat, putând controla un volum de sol de 4 – 20 m3. Masa principală a rădăcinilor, pe soluri fără factori restrictivi, se situează la adâncimea de 30 – 80 cm, în funcţie şi de portaltoi. Unele rădăcini de ancorare pot ajunge la 4 – 8 m. Repartiţia masei principale de rădăcini suferă modificări când apar factori restrictivi de ordin agrochimic (pH, sodiu schimbabil, conţinut în carbonaţi) sau fizici (conţinut ridicat de argilă, porozitate, drenaj).
Când solul are un pH sub 5,5, îşi face apariţia aluminiul mobil, care devine toxic, când depăşeşte 20 ppm, la adâncimea de 30 cm. Reacţia puternic bazică de asemenea este inhibitoare, ea se poate datora prezenţei carbonatului de calciu (>2%) sau sodiului schimbabil (<12% din capacitatea totală de schimb cationic). Pe solurile cu exces de calciu, un conţinut scăzut de humus şi unul ridicat de argilă, favorizează apariţia clorozei ferocalcice. Pentru a evita înfiinţarea plantaţiilor viticole pe terenuri unde viţa de vie este expusă apariţiei clorozei, trebuie determinat calciul activ şi indicele puterii de clorozare.