Afidele produc cartofului daune semnificative, cu impact direct asupra proceselor fiziologice. Infestarea puternică produce modificări severe ale ţesuturilor sau chiar moartea acestora. Cel mai des apar o serie de efecte subletale: reducerea permeabilităţii pentru apă a ţesuturilor, a rezervelor, reducerea numărului de frunze şi tulpini şi a suprafeţei de asimilaţie a frunzelor, din cauza hrănirii afidelor.
Păduchele pătat al cartofului (Aulacorthum solani)
Specie răspândită pe tot globul, iar în România în majoritatea regiunilor. Femela nearipată are 1,8-3,0 mm lungime, formă piriformă, culoarea galben-verzui strălucitor, cu pete mai închise la culoare la baza corniculelor. Antenele sunt aproape la fel de lungi ca şi corpul, corniculele lungi, subţiri, deschise la culoare şi uşor fumurii la extremităţi. Femela aripată are aproximativ aceleaşi dimensiuni cu cea nearipată. Capul şi toracele sunt de culoare brun-închis spre negru, iar abdomenul verde-gălbui, marcat de puncte şi benzi transversale de culoare brună-închis. Dezvoltarea populaţiilor este maximă în luna iunie. În luna august practic dispare, ascunzându-se în locuri protejate. Specie foarte polifagă, care colonizează plante mono sau dicotiledonate. Dăunător frecvent în sere şi depozite (pe colţii de cartof). Este considerat vector eficient a peste 40 de virusuri persistente şi nepersistente la sfeclă şi cartof.
Păduchele castraveţilor (Aphis frangulae gossypii)
Specia este foarte răspândită în lume şi în ţara noastră. Femela nearipată are 1,4-2,0 mm lungime, forma ovală şi culoarea verde foarte închis sau bleu-verde. Corpul este acoperit cu o secreţie ceroasă pulverulentă. Capul şi toracele sunt în-chise la culoare, iar aripile au 1,1-2,1 mm lungime. Corniculele sunt negre, cilindrice, uşor lăţite spre bază. Coada scurtă prezintă 2-3 perişori. Femelele aripate au capul, toracele şi corniculele negre, iar abdomenul este de culoare verde-închis. Este o specie migratoare, polifagă. Planta gazdă primară este cruşinul (Rhamnus frangulae). În ţara noastră numărul de generaţii variază între 13 şi 16. Este vector virotic important la culturile de cartof pentru sămânţă, unde transmite virusuri nepersistente. Produce pagube mari şi alte plante legumicole, în seră şi pe plantele decorative. Pe organele plantelor infestate se acumulează roua de miere care produce arsuri pe frunze şi favorizează dezvoltarea fumaginei.
Păduchele verde al prunului (Brachycaudus helichrysi)
Specie răspândită în Europa, Asia Mijlocie şi America, frecvent semnalată şi la noi. Femela nearipată are 1,1-2,0 mm lun¬gime. Corpul verde-deschis sau galben-verzui are dorsal pete ovale de culoare neagră. Corniculele sunt brune, cu partea distală mai subţire şi neagră, prevăzute cu câte trei peri laterali. Femela aripată are corpul de aceeaşi mărime ca şi cea nearipată, cu capul şi toracele de culoare neagră, abdomenul galben-deschis, cu o pată mare brună pe tergitul IV. Corniculele sunt brune deschis, mai lungi decât coada care este brună-verzuie, semiovală. Vector virotic important transmiţând virusul Y al cartofului. Este o specie migratoare, plante gazdă primare fiind diferitele specii de prun, (P. domestica, insititia, spinosa). Plante gazdă secundare sunt specii de plante cultivate şi spontane. În urma atacului frunzele se răsucesc, se îngălbenesc şi se usucă, iar pomii se debilitează. Specie polifagă, care atacă sâmburoasele de pe care zboară pe plante cultivate şi spontane.
Păduchele verigarului (Aphis nasturtii)
Specie răspândită în toate regiunile din România. Femela nearipată are 1,8-2,2 mm lungime. Forma este globuloasă iar culoarea verde deschis cu o pată verde închis pe abdomen. Aripatele au 1,2-2,0 mm lungime. Specie cu gazdă primară cruşinul (Rhamnus chatartica şi R. alnifolia). Atacă un număr mare de plante: cartof, mac, muştar, spanac, tomate, castraveţi, hrean, fasole, soia, trifoi, măzăriche, cereale, plante medicinale etc. Vector eficient al virusului A al cartofului, virusului Y şi mozaicul Aucuba, vector ineficient al virusului răsucirii frunzelor de cartof.
Păduchele verde al piersicului (Myzus persicae)
Specie răspândită în Europa, Asia, America de Nord, Africa şi Australia. În ţara noastră este semnalat în toate regiunile. Iernează în stadiu de ou de rezistenţă, pe piersic. Femela nearipată are corpul oval, de 1,2 – 2,5 mm lungime, de culoare verde-deschis sau verde-gălbui. Antenele sunt puţin mai scurte decât corpul şi de culoare neagră. Corniculele sunt potrivit de lungi, deschise la culoare, dar cu extremitatea mai închisă şi mijlocul umflat. Coada este triunghiulară, de culoare galben-deschis. Femela aripată are 1,4-2,3 mm lungime, capul şi toracele brun-negru. Abdomenul are culoarea verde, verde-gălbui, mai rar roşcat. Pe abdomen, dorsal şi median se găseşte o pată şi 1-2 dungi închise la culoare, dispuse anterior. Lateral se găsesc 3-4 pete de culoare neagră. Pata prezintă o deschidere în centru. Plante gazdă primare sunt diferite specii de prun, iar ca plante gazdă secundare sunt plante din peste 40 de familii diferite, fiind preferate cartoful, roşiile, vinetele, ardeiul, tutunul, ridichile, mazărea, fasolea etc. Păduchele verde al piersicului este cel mai important vector virotic, fiind capabil să transmită aproape 100 de virusuri. Este cel mai virulent vector virotic la cartoful pentru sămânţă.