Virusul mozaicului conopidei este de origine americană, iar în România a fost semnalat încă din secolul trecut. Viroza determină pierderi însemnate, de aproape 75 % din producţie.
Frunzele plantelor atacate prezintă o decolorare, o transparenţă a nervurilor, urmată de îngălbenirea ţesutului între nervuri. Ţesuturile de lângă nervuri păstrează coloraţia verde. Întrucât zonele îngălbenite nu cresc în acelaşi ritm cu cele verzi, frunzele apar gofrate, cu marginile răsucite spre faţa superioară. Simptomele dispar la temperaturi de peste 25°C. În funcţie de momentul instalării atacului, plantele pot suferi mai mult sau mai puţin. Răsadurile afectate rămân mici şi după plantare produc puţin.
Ca plante gazdă amintim: varza albă, varza roşie şi varza de Bruxelles. La aceste specii, simptomele apar ca pete de decolorare urmate de pete brune, frunzele exterioare putând cădea. Virusul a mai fost semnalat şi la ridichi, rapiţă sau hrean.
Virusul poate fi transmis de insecte (Aphis fabae, A. frangulae, Myzodes persicae etc) de la o plantă la alta și este de tip nepersistent sau semipersistent, putând fi luat de vector în 1-2 minute şi poate persista în insectă circa 3 ore.
Prevenirea se referă la izolarea culturilor semincere de culturile de consum şi distrugerea resturilor vegetale. În ceea ce priveşte combaterea, se recomandă distrugerea insectelor prin tratamente cu insecticide.
