Aerul influenţează procesele metabolice ale plantelor prin componentele sale şi în primul rând prin oxigen şi dioxidul de carbon, apoi prin azot şi amoniac. Între sol şi atmosferă are loc un permanent schimb de gaze. Primenirea aerului are loc în permanenţă prin difuziune (omogenizarea gazelor în repaos).
Primenirea în masă a aerului are loc sub influenţa factorilor fizici şi biologici. Dintre factorii biologici cu rol în primenirea aerului din sol îl au animalele care sapă galerii cum sunt: cârtiţa, popândăii, râmele, larvele, insectele etc. Primenirea aerului din sol numai prin procese naturale nu este suficientă. Din această cauză trebuie să se folosească mijloace agrotehnice de îmbunătăţire a regimului de aer din sol.
Toate lucrările solului prin care se afânează stratul arabil precum şi măsurile de îmbunătăţire a structurii solului contribuie la schimbul de aer dintre sol şi atmosferă. Măsuri mai energice de primenire a aerului se impun pe solurile grele, care se tasează repede şi formează crustă.
Pe terenurile cu exces de umiditate se execută lucrări de drenare şi de evacuare a apei; pe terenurile umede, aplicarea corectă a sistemelor de lucrare a solului, a îngrăşămintelor organice, evitarea tasării solului prin trecerea repetată cu mijloacele agricole, sunt măsuri care contribuie la o bună aeraţie a solului.